Moldoveanul Adrian Glijin, eliberat de regimul de la Tiraspol pe 7 aprilie 2023 în schimbul eliberării lui Andrei Samonii, unicul milițian transnistrean judecat pe malul drept pentru tortură și răpire de persoane, a continuat să fie persecutat și după ce a fost lăsat să plece acasă. El a fost filat 24/24 de așa zisele autorități separatiste. Deși a primit asigurări că va beneficia de ajutor din partea autorităților de la Chișinău, reabilitare atât fizică, cât și morală, însă aceste promisiuni nu s-au materializat. Astfel, Adrian a declarat într-un interviu pentru Zona de Securitate nu planifică să se întoarcă în Moldova, până cele două maluri nu vor fi împreună.

„Nu mă simt în siguranță, în plus, miliția din Transnistria mi-a făcut probleme acasă și mie, și familiei. Au fost la mama acasă și au speriat-o și pe bunica, ea are 90 de ani și au speriat-o. Întrebări aveau, ca să nu mă duc pe teritoriul Republicii Moldova… să mă vadă, să știe unde sunt eu, controlau tot pasul meu. Mă duceam la Camenca, ei: Unde ești? Mă duceam la soacră: unde ești? Mă duceam la câmp, tot cu soția am fost, mă sunau acasă: Unde ai fost? Plus la asta ei au pus niște persoane din sat să se uite după mine, unde mă duc, cu cine stau de vorbă… dar s-au  găsit persoane mai deștepte care mi-au spus că „ia seama că te urmăresc și caută cumva ceva să te închidă înapoi. Am făcut așa că m-am dus la Sănătăuca, la mama la școală, de acolo m-am suit în autobuz spre Chișinău și de la Chișinău m-am suit în autobuz și m-am dus în Europa. Am înțeles că eliberarea asta la ei nu e pe mult timp” a declarat Glijin.

Autoritățile de la Chișinău au negat existența unui târg de persoane cu Tiraspolul. Consecutivitatea cu care s-au întâmplat lucrurile în ziua anunțului despre eliberarea celor doi, dar și declarațiile din stânga Nistrului demonstrează contrariul. Mai mult ca atât, în ziua eliberării lui Adrian, acestuia i s-a spus direct motivul detenției, abia după 30 de luni de la răpire a aflat pentru ce a fost deținut, dosarul lui fiind și până în prezent unul secret.

„Cum il eliberează pe Samonii în ziua aceea te eliberează și pe tine. Au spus deschis că eu sunt închis pentru eliberarea lui Samonii” a mărturisit Glijin.

Patru persoane au fost furate în acea zi de 7 octombrie 2020, din fericire două dintre ele, un polițist și un angajat al Agenției Servicii Publice, au fost la scurt timp eliberate. Adrian Glijin a fost deținut timp de 30 de luni, iar un alt bărbat continuă să fie încarcerat. Adrian a fost „condamnat” ulterior la 13 ani și 6 luni de închisoare pentru presupusă „trădare de patrie”, iar din momentul răpirii acesta a fost impus verbal și fizic să semneze declarații că ar fi colaborat cu Serviciul de Informații și Securitate de la Chișinău, unul din interogatorii lui Adrian a fost și pretinsul ministrul al Securității din regiune, Valerii Ghebos.

Pedeapsa de 13 ani și jumătate i-a fost aplicată, din spusele lui Adrian, pentru că l-ar fi racolat pe pădurarul șef din Camenca, ca cel din urmă să ajute SIS-ul de la Chișinău să aibă legături cu șeful tuturor pădurarilor din regiune. Din cauza că pretinsa pedeapsă aplicată a fost de trădare de patrie dosarul a fost unul secret, iar Adrian nu a avut acces la el, dar nici nu a avut parte măcar de o minimă apărare.

Unica dovadă juridică, precum că Glijin a fost deținut în stânga Nistrului, este acest certificat de eliberare din penitenciarul nr.2 Tiraspol. Dosarul având grif secret.

Timp de 30 de luni Adrian a fost deținut în două închisori, însă cele mai multe sechele i-au lăsat penitenciarul numărul trei din Tiraspol, acolo a fost bătut cu cruzime, interogat ore în șir și ținut în foame.

În timpul detenției acesta a fost vizitat periodic de către Misiunea OSCE care a reușit să obțină pentru Adrian și două consultări medicale efectuate de un doctor al misiunii din Viena. Totodată bărbatul s-a văzut și cu reprezentanții Crucii Roșii în Moldova și reprezentantul Avocatul Poporului. Un astfel de tratament însă era doar pentru Adrian, ceilalți deținuți nu aveau acces la convorbiri cu membrii misiunilor internaționale când se aflau în penitenciar.

Înainte ca să fie lăsat să plece acasă, Adrian a primit indicații clare: în partea dreaptă a Nistrului să nu plece, cu presa să nu vorbească, la procuratură să nu se adreseze, la asociația Promo-Lex plângeri să nu scrie, iar pentru ca aceste indicații să fie respectate Adrian Glijin era urmărit.

Eliberarea lui Adrian a produs și un efect neașteptat printre deținuții din stânga Nistrului, aceștia, și din spusele lui Adrian, dar și din informațiile pe care le cunoaștem de la ceilalți deținuți politici din stânga Nistrului, au început să scrie plângeri, cereri și să caute contactele atât ale Misiunii OSCE, cât și ale asociației Promo-Lex care l-au asistat juridic în tot acest proces.

Riscul de a vorbi pentru Adrian rămâne ridicat, deoarece familia sa încă se află în regiune, totuși acesta a decis să vorbească pentru ca structurile internaționale, spune el,  să poată afla adevărul despre ce se petrece în stânga Nistrului.

„Trebuie să știe toată lumea și în primul rând, trebuie să știe Uniunea Europeană cu ce se ocupă în Transnistria. Să nu creadă că în Transnistria așa e de bine cum arată ei, dar lasă să știe toată lumea, tot globul pământesc, ce se face  în Transnistria. Transnistria asta nu e republică, e un lagăr pentru oamenii care trăiesc în partea stânga Nistrului. Ei n-au niciun drept, nimic nu au și dacă spui ceva: în închisoare, ai deschis vreun business care nu le place lor: în închisoare, tot ce se face la ei e prin închisoare” a conchis Glijin.