Sunt în Moldova mulți oameni pricepuți, mulți meșteri, dar în momentul în care avem nevoie de ei observăm deodată că sunt de negăsit. Unii sunt la muncă în Ucraina, unii în Rusia, unii în Italia sau alte țări europene, dacă nu și-au luat avânt și mai mare și au trecut oceanul.

Dumitru – lemnar în Moldova

Anul trecut aveam nevoie de niște rafturi de lemn în Antonești, făcute după anumite măsuri, pentru o bibliotecă, și a fost foarte greu să găsesc în sat un lemnar. Toți erau plecați și în acest timp ticăia timpul destrămării familiilor lor. Pentru că, de ce să mințim?, când unul dintre soți este plecat la muncă în străinătate – familia începe să se prăbușească. Dumitru, lemnarul pe care am avut norocul să-l găsesc în Antonești, se întorsese în sat după mulți ani de muncă în Rusia. Și deja de vreo doi ani umblă după tot felul de autorizații pentru a-și deschide un atelier. Între timp își toacă banii munciți, în loc să își poată desfășura activitatea normală acasă.

Daniil – Fabricarea și comercializarea de stupi artizanali, UE, România

Pe Daniil din Baloșești, comuna Tomești, zona muntoasă a județului Timiș, l-am cunoscut acum vreo șase ani. În această zonă, încă din 1826, funcționa Fabrica de Sticlă din Tomești. Înainte de intrarea României în Uniunea Europeană, în 2004, fabrica s-a închis și aproape toți oamenii din împrejurimi au rămas fără servicii. După care a urmat același scenariu ca în Moldova: cei în puteri și-au căutat de lucru în străinătate. Lovitura pentru tomeșteni a fost foarte grea, pentru că majoritatea munceau la fabrica de sticlă, iar zgomotul specic al acesteia încă e visat de mulți. Întreruperea lui a fost pentru zonă ca un infarct. Nu exagerez când spun asta.

Daniil, fiind un meșter bun, n-a vrut să plece în străinătate la muncă. A rămas acasă, dar era chemat în construcții prin județ. Desigur nu era plătit ca în străinătate, în schimb putea sta acasă. El e vecin cu socrul meu, din cauza asta îl cunosc bine, chiar ne-am împrietenit și de câteva ori am mers la plimbări prin pădurile și dealurile din împrejurime. Când am fost penultima oară la Baloșești, Daniil își făcea dosarul pentru a începe o afacere, cu suportul Uniunii Europene, nu prea am apucat să vorbim.

Acum l-am găsit într-un ditamai atelierul, aflat într-o anexă nouă a casei sale, construită imediat după ce i-a fost aprobat proiectul. Daniil fabrică acum stupi de albine, iar fondurile pe care le-a primit pentru afacere nu sunt rambursabile, dacă într-adevăr muncește și investește în instrumentele și materialele pentru care a cerut fondurile, banii îi rămân lui definitiv.

Am văzut în atelierul lui multe strunguri, tot felul de instrumente și mașinării pentru a-i face munca mai ușoară și mai profitabilă: toate cumpărate pe fondurile europene pe care le-a primit.

După ce și-a depus dosarul la AFIR (Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, proiectul i-a fost aprobat și a primit sprijinul cerut. Dacă toate îi vor merge bine, și îi vor merge – deja se vede, va primi o încă o tranșă de bani pente 3 ani.

Stupi românești

Acum în județul Timiș sunt 2 oameni care confecționează stupi: un italian, care îi exportă în străinătate; și Daniil, care îi realizează în România. Când am trecut pe la el, tocmai primise comandă de 35 de stupi. În paralel muncește și la amenajarea atelierului. Sunt doi oameni în atelier, dar spune că va trebui să angajeze mai mulți când îl va finaliza, mai ales că primăvara vor veni o grămadă de comenzi. Vinde stupul foarte ieftin: 35-40 de euro și oamenii îi laudă marfa. Cunosc un călugăr care e foarte mulțumit de stupii de la Daniil. Afacerea lui Daniil are site: și asta a fost o condiție pentru a primi fondurile. De fapt banii europeni vin pe etape concrete, afacerea este asistată la fiecare pas, ca să fie profitabilă. Atelierul e între dealuri împădurite, e incredibil că într-un loc atât de frumos și puțin populat (satul are doar o stradă), poți avea o afacere foarte profitabilă. Munca aici devine o plăcere: ești acasă, înconjurat de munți și pădure, e liniște, aerul e curat, familia e alături. O curiozitate: în mijlocul atelierului lui Daniil e încadrată perfect tulpina unui măr bătrân, coroana lui e afară. A spus că nu l-a putut tăia, pentru că mulți ani i-a mâncat merele gustoase.

Meșteri în UE sau la construcții în Rusia?

Daniil e exemplul concret că Uniunea Europeană te poate ajuta, dacă ai un plan bine gândit. Dumitru, din Antonești, ca să facă același lucru – nu e sprijinit de nimeni. Întoarcerea lui din Rusia înseamnă ceva. Dar ce va face dacă țara lui se va întoarce la Rusia?

Pe 13 trebuie să alegem: mergem pe calea europeană, pe care vom fi sprijiniți; sau pe drumul desfundat al Rusiei, unde vom fi văzuți ca niște moldoveni neghiobi veniți la “stroikă” pe bani puțini, muncind în locul rușilor.