Ajunși în Rasseika, ne-am cazat, în același loc, deja de patru ani: pensiunea Poliot. Sunt locuri mult mai ieftine, dar aici știm sigur că nu vom da de păianjeni în cameră, că avem duș și veceu, că proprietarii sunt foarte atenți la toate detaliile și ospitalieri. Mai e și un câine-bodyguard de vreo 80 de kilograme, fioros la prima vedere, dar jucăuș ca un cățel. Cred că am luat chiar ultima cameră din casă.

Ajunși în Rasseika, ne-am cazat, în același loc, deja de patru ani: pensiunea Poliot. Sunt locuri mult mai ieftine, dar aici știm sigur că nu vom da de păianjeni în cameră, că avem duș și veceu, că  proprietarii sunt foarte atenți la toate detaliile și ospitalieri. Mai e și un câine-bodyguard de vreo 80 de kilograme, fioros la prima vedere, dar jucăuș ca un cățel. Cred că am luat chiar ultima cameră din casă.

Ori că fusese Ziua Independenței Ucrainei, ori că pur și simplu lucrurile s-au schimbat mult: dacă până anul ăsta mai toți în Rasseika vorbeau în rusă, acum majoritatea vorbeau în ucraineană. Și, în general, mi s-a părut mai multă lume ca în alți ani. Acesta nu-i neapărat un aspect pozitiv, aglomerația a adus și pungi la marginea drumului.

Ca să ajungem la plajă trebuia să traversăm pe un pod vechi de lemn de vreo200 mun lac – Malii Sasik, plin de pescari. După lac urmează o plajă îngustă ce se întinde între lacuri și mare, dreapta duce spre Delta Dunării și Chilia, stânga – spre Zatoca, Odesa. Partea dreaptă a plajei de la Rasseika e mai populată, până acum nu mersesem mult să vedem cum e. De data asta am mers mai mult din curiozitate. Sunt câteva terase, hidrobiciclete, m-am mirat că am văzut și șezlonguri. Pare o plajă clasică dintr-un stat post-comunist. Din când în când trece și câte-un om cu porumb, bere și pateuri.

În schimb, dacă o iei spre stânga, ceea ce făceam noi de obicei, găsești o plajă sălbatică, plină de păsări, îți vine să saluți fiecare om întâlnit, ca la munte. Pelicani, lebede, pescăruși, șoimi, berze, cocostârci, cormorani – sunt doar câteva dintre multele păsări pe care le-am identificat. În două zile am prins adevărate parade ale delfinilor, așa ceva am mai văzut doar în filme. Delfinii veneau foarte aproape, în locurile unde oamenii înotau. Probabil veneau după bancurile de pești. Erau însoțiți de obicei de pescăruși și cormorani, care îi urmăreau din aer.

La Rasseika mi-am dat seama că oamenii se obișnuiesc cu toate, chiar și cu războiul. Război-război, dar ai nevoie și de o gură de aer la mare. Ucrainenii erau prietenoși cu străinii, chiar și cu rușii. La un moment dat din una dintre vile răzbătea un chanson cu Velikaia Rusi, ceea ce m-a cam nedumerit, având în vedere războiul din Donbas. Despre ce cred oamenii despre situația din țara lor, vă voi povesti într-un text ulterior.