R.Moldova încearcă de aproape trei decenii să-și recupereze proprietățile aflate pe teritoriul Ucrainei. Procesul decurge lent, odată ce Ucraina a recunoscut ca proprietate a R. Moldova, până în anul 2008, doar 47 de obiective din cele peste 150. De cealaltă parte, Chișinăul a cedat cu ușurință bunurile revendicate de ucraineni, un exemplu în acest sens fiind terenurile din preajma satului Palanca oferite țării vecine sub semnatura lui Igor Dodon pe vremea când era la Ministerul Economiei. 

Pe data de 9 februarie, 2006, Igor Dodon a semnat recunoașterea dreptului de proprietate al Ucrainei asupra unei părţi a Sistemului de irigare Belgorod-Dnestrovsk şi asupra unei părţi a construcţiei nefinalizate a "Apeductului Nistrean", amplasate pe teritoriul Republicii Moldova, în apropriere de s. Palanca, r-nul Ştefan Vodă. Reporterii Deschide.MD au obținut copiile a două protocoale care confirmă simplitatea cu care Dodon a oferit pământurile de lângă liman. 
 
Documentele fac trimitere la Acordul de recunoaștere reciprocă a drepturilor de proprietate semnat de Guvernul R.Moldova și cel al Ucrainei în 1994 și completat în 1999. Acesta prevede că părțile își recunosc și își cedează reciproc toate bunurile care le-au aparținut până la 1 decembrie 1990. 
 
Aparent Dodon a respectat un document doar că a acționat în interesul altui stat decât R.Moldova. Or, altfel nu poate să fie explicată semnătura lui știind că proprietățile moldovenești în Ucraina nu sunt recunoscute integral nici până în prezent. 

Printre proprietățile R. Moldova aflate în Ucraina se numără fabricile de vin din Kiev şi Lvov, staţiunile balneare „Moldova” din Truskaveţ, „Sănătatea” din Sergheevka, „Moldova” din Odesa, Centrul de reabilitare a invalizilor şi pensionarilor „Victoria”, staţiunea balneară pentru copii „Sergheevka”. E de menţionat că, deşi au fost construite şi întreţinute din banii publici, după destrămarea URSS, R. Moldova a pierdut titlul de proprietate asupra unor baze de odihnă cunoscute, precum Koblevo, Sergheevka şi Zatoka. În perioada sovietică, aceste obiective se aflau la balanţa Consiliului unional al sindicatelor din URSS. Ulterior, Consiliul a transmis, printr-o hotărâre specială, R. Moldova dreptul de proprietate. Astăzi însă Fondul de proprietăţi publice din Ucraina nu recunoaşte dreptul nostru de proprietate, argumentând că acele obiectivele aveau subordonare unională, nu şi republicană.

Acordul care delimitează frontiera dintre Moldova și Ucraina a fost semnat în 1999 de către foștii președinți, Petru Lucinschi și Leonid Kucima. Ulterior, acest acord a fost ratificat de comuniști în 2001, fiind completat de-a lungul timpului cu mai multe protocoale adiționale printre care unul care prevede cedarea a 7,7 km de șosea din regiunea satului Palanca către Ucraina. În schimbul celor 7,7 km de pământ cedați Ucrainei, R. Moldova a primit în schimb cca 400 de metri de teritoriu cu acces la mare, acolo unde se află construit și portul Giurgiulești.
 
Publicăm mai jos protocoalele semnate de Dodon prin care mai multe loturi din satul Palanca au fost oferite Ucrainei: