INTERVIU / Viorel Morari:Lupta împotriva corupţiei abia a început. În curând nu vom putea fi opriţi!

Şeful Procuraturii Anticorupţie, Viorel Morari, a avut amabilitatea să ne acorde un interviu în care facem totalurile şi concluziile acestui an. Vorbim despre reţinerile în masă care au zguduit societatea, despre calitatea lor şi volumul de lucru care le revine procurorilor anticorupţie. Atingem subiectul influenţelor politice în lupta anticorupţie şi încercăm să obţinem indicii despre instituţiile care vor fi "sub lupa" procurorilor în anul care vine. Încercăm, totodată, să aflăm când vor cădea capete mari şi ce părere are domnul Morari despre reforma sistemului de pensii. În ceea ce priveşte dosarele din gestiunea PA, am încercat să afăm detalii despre interceptările cu Platon, atitudinile din dosarul Pântea, revanşarea procurorilor în dosarul Filat şi reţinerea rudelor şefului de la Vamă.

— Spuneaţi – când aţi preluat funcţia de procuror-şef anticorupţie – că în trei luni urmează să înceapă schimbările. Iată că suntem la sfârşit de an. Sunteţi mulţumit de activitatea Procuraturii Anticorupţie? Faceţi-ne, vă rog, o retrospectivă. Unde credeţi că „şchiopătaţi”?

— Şchiopătăm pe mai multe segmente. Dar nu vreau să fac o retrospectivă: ar însemna că mă laud sau că ridic în slăvi activitatea Procuraturii Anticorupţie. Or, dacă îmi puneţi această întrebare înseamnă că nu aţi simţit schimbările care au loc în activitatea acestei insituţii. Noi încercăm, totuşi, să schimbăm lucrurile în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea corupţiei, dar suntem abia la început. E ca un automobil care tocmai ia viteză. La un moment dat, va fi cu neputinţă să fim opriţi: tot ce se face e spre a combate fenomenul corupţiei în Republica Moldova.

— Apropo de schimbare: aş vrea să vorbim despre calitate în acest sens. Sunt voci din sistem care spun că la anticorupţie se face PR, fiindcă, deşi au loc reţineri pe banda rulantă, în judecată ajung, totuşi, mai puţine persoane. În plus, nici nu se prea vorbeşte despre continuitatea dosarelor la etapa de urmărire penală.

— E ciudat faptul că doar Dvs auziţi astfel de voci. Eu nu! (zâmbeşte). Totuşi, aici sunt câteva aspecte. Unul e că la faza de urmărire penală nu e întotdeauna necesar arestul persoanei – sau persoanelor – implicate. Legea procesual-penală reglementează acest fapt. 

— Atunci de ce îi reţineţi? Nu că am avea ceva împotrivă, dimpotrivă - fenomenul bucură, dar vrem să înţelegem dacă nu se face doar pentru imagine.

— Pentru că avem probe ce ne permit să-i reţinem pentru 72 de ore. Procurorii recurg la reţineri pentru a putea face acţiunile de urmărire penală ce nu suferă amânare. De regulă, în operaţiunile noastre, dacă persoana nu colaborează cu ancheta, sunt necesare alte acţiuni de urmărire penală: percheziţii, acumularea de probe, audierea martorilor, examinarea documentelor. În aceste circumstanţe, cerem arest. După o perioadă, fie persoana începe a colabora cu ancheta, fie acumulăm probe suficiente, fie instanţa de judecată consideră necesară schimbarea măsurii preventive de arest.

Cât despre continuitatea dosarelor, trebuie să vă spun că am informat mass-media cu privire la toate operaţiunile în care a fost implicată Procuratura Anticorupţie, în ultima jumătate de an. Problema este şi în preluarea informaţiei noastre sau, mai exact, în interesul presei faţă de aceste informaţii. Am avut situaţii când un jurnalist m-a întrebat ce se mai aude de anumite dosare în sensul cărora deja au fost pronunţate condamnări. De pildă, coruperea deputaţilor – un dosar în care avem deja condamnări, iar eu eram întrebat ce se mai aude de el pentru că jurnalistul în cauză nu mai auzise demult timp detalii despre acest caz. Şi a fost un dosar asupra căruia noi am informat presa în permanenţă. Sau comunicatul – recent - în care spuneam că 14 poliţişti au fost trimişi în judecată, restul cauzelor fiind pe rol (societatea urmând să fie informată când vor fi trimise în judecată).

— Volumul este impunător. Mai ales că misiunea unui procuror anticorupţie este un pic diferită sub aspectul complexităţii cauzelor penale. Nu vorbesc de numărul dosarelor, că poate sunt colegi în procuraturile teritoriale, care au cam acelaşi număr de dosare. Dar, încă o dată, ca şi complexitate, lucrurile stau diferit. Suntem 48 de procurori anticorupţie, cu tot cu subdiviziunile Nord şi Sud. Avem două locuri vacante: de procuror-adjunct în PA şi de procuror anticorupţie. În afară de aceasta, am solicitat procurorului general să verifice posibilitatea delegării, pe o perioada de şase luni, a altor procurori din procuraturile teritoriale. Evident, cu acordul lor. Procurorul general a acceptat solicitarea mea şi au fost deja delegaţi încă doi procurori. Deşi am cerut 10...

— V-ar fi suficient pe parcursul anului 2017 să lucraţi cu circa 60 de procurori?

—Pentru moment, ar salva un pic situaţia, în sensul că ar scoate din tensiunea la care sunt supuşi procurorii.

— Dar cum rămâne cu calificarea pe dimensiunea anticorupţie a procurorilor care urmează să fie delegaţi?

— Pornim de la faptul că toţi procurorii trebuie să se autoinstruiască. Inclusiv cei din teritoriu sau din PG. De regulă, accept delegarea celor care au o anumită experienţă şi un număr de succese în examinarea cauzelor complicate. 

— Unde vor locui? În mod firesc, dacă îi chemaţi, trebuie să le oferiţi şi un loc temporar de trai, precum şi alte condiţii elementare...

— Dacă vor accepta să vină, vor veni cei care ar au unde să locuiască. Nu am unde să-i cazez. Repet: vor veni cei care acceptă, iar, dacă acceptă, înseamnă că îşi asumă şi condiţiile. 

— În ce relaţii sunteţi cu CNA? Domnul Chetraru spunea, recent, că majoritatea atribuţiilor pe care le aveau au fost preluate de PA, pe când volumul de lucru al ofiţerilor de urmărire penală din cadrul CNA, practic, s-a dublat.

—În primul rând, nu am spus niciodată că rezultatele pe care le obţinem sunt doar ale Procuraturii Anticorupţie. Ci că sunt rezultatul PA, în comun cu CNA. Acţiunile care au fost întreprinse până acum au fost posibile datorită aportului şi susţinerii logistice a CNA. Mă refer la ofiţerii de urmărire penală, ofiţerii de investigaţie, la automobile, iar, în unele cazuri, chiar la banii CNA. La fel este folosit izolatorul CNA.

— Mă refeream la atmosferă. Cum stau în sensul discutat aici pe coridoare, în birouri?...

— Eu nu pot pune mâna în foc pentru fiecare ofiţer de umărire penală sau ofiţer de investigaţie, dar, în general, nu e niciun fel de tensiune, dacă asta subînţelegeţi. Noi întreprindem aceleaşi acţiuni, avem acelaşi obiectiv. Sigur, uneori apar şi dezacorduri, dar ele sunt parte a unui proces firesc de lucru. 

— Cum explicaţi sincronizarea acţiunilor PA cu declaraţiile făcute de Vlad Plahotniuc în legătură cu anumite priorităţi pe dimensiunea infracţională?

— Mi s-a mai pus întrebarea asta. Dvs., probabil, vedeţi „sincronizări” şi „coincidenţe”. Eu nu le văd. Declaraţiile mele făcute atunci când am câştigat concursul pentru funcţia de şef al Procuraturii Anticorupţie le anticipează pe ale lui Vlad Plahotniuc. Dumnealui este politician, eu, procuror. Eu am făcut declaraţii în legătură cu funcţia la care am candidat, pentru că am ştiut în ce scop vin şi ce vreau să fac şi am spus că dacă nu fac faţă, trebuie să plec. După ce am venit aici, mi-au trebuit vreo două luni să analizez dosarele în desfăşurare, pentru a organiza transferul altor procurori la noi, pentru reactualizarea dosarelor din gestiunea CNA şi PA, pentru declanşarea altor investigaţii sau continuarea lor.

— Totuşi, sunt nişte coincidenţe bătătoare la ochi care nu pot fi negate...

— În lupta împotriva corupţiei este importantă şi susţinerea politicului. 

— Aş vrea să vă provoc la un exerciţiu: ne-aţi putea spune care vor fi domeniile prioritare pentru Procuratura Anticorupţie în 2017? Scopul acestui exerciţiu ar fi evitarea unor situaţii similare celor din 2016 când, potrivit aparenţelor, politicul face declaraţii, după care procurorii, autosesizaţi, se apucă de treabă...

— Prima noastră prioritate este combaterea corupţiei la nivel înalt. Este şi o competenţă prevăzută de codul de procedură penală. De fapt, prioritare sunt toate domeniile afectate de fenomenul corupţiei. Şi, potrivit sondajelor, orice domeniu este afectat în acest sens. Nu vreau să fac declaraţii spre a fi aşteptaţi, să zicem, la IGP sau la Ministerul Sănătăţii ori cel al Transporturilor. Sau că n-o să mai mergem la Vamă, pentru că acolo deja am fost...

— Apropo, despre vamă. În spaţiul public s-a scris despre faptul că o rudă (cumnatul) şefului de la Vamă, care se află printre reţinuţii ultimei operaţiuni de la Sculeni, a fost ulterior eliberat. Este adevărat?

 — Procurorii nu ţin cont de relaţiile de rudenie pe care le au persoanele vizate în dosarele noastre. Nu ştiu cine este cumnatul şefului de la Vamă. Am auzit şi eu din presă, după care am verificat informaţia la colegii mei. Una dintre persoanele despre care s-a scris a fost eliberată de Curtea de Apel, iar alta a fost eliberată pentru că lucrează cu ancheta. 

— Tot despre influenţa politică. De câte ori aţi avut parte de situaţii când vi s-au dat telefoane din partea unor exponenţi politici şi vi s-au comunicat anumite nemulţumiri despre operaţiunile pe care le faceţi?

— Nu am avut astfel de cazuri. Dacă vor fi, le vom califica în conformitate cu Codul de Procedură Penală, pentru că imixtiunea într-o anchetă constituie o infracţiune.

— Despre Platon. Mi-aţi spus acum vreo trei luni că există vreo trei posibile capete noi de acuzare, care i-ar putea fi înaintate. La ce etapă sunteţi? Există dosare noi pe Platon?

— Se lucrează încă. Dosare noi nu sunt deocamdată, pentru că am solicitat părţii ucrainene acordul pentru a-l trage la răspundere penală pe alte capete de acuzare decât pe cel în baza căruia a fost extrădat. Aşa prevăd tratatele internaţionale. Nu vă pot spune care sunt aceste capete de acuzare, pentru că ele sunt încă la etapa de examinare. Astfel că el figurează, la ora actuală, pe un singur dosar – trimis în judecată – pe faptul sustragerii banilor din băncile lichidate. 

— Ştiu că există nişte intregistrări audio foarte „consistente”, în care dânsul vorbeşte cu diferite persoane. Ne puteţi oferi detalii? Cu cine anume şi ce discută?

— În primul rând, sunt curios să ştiu de unde ştiţi despre existenţa unor înregistrări? E îngrijorător, pentru că, dacă despre acest lucru aţi aflat de la colegi care nu gestionează cazul, atunci e vorba de probeme de integritate şi faptul ridică semne de întrebare privind menţinerea persoanelor respective în Procuratura Anticorupţie.

— În primul rând, nu am confirmat şi nu am infirmat!... În rândul al doilea, nu discutăm pe marginea probelor, pentru că sunt dosare complicate. 

— Cum comentaţi acuzaţiile lui Platon că procurorii nu se autosesizează în priviţa declaraţiilor pe care le face şi a interceptărilor pe care le lansează în spaţiul public prin intermediul avocatului Ana Ursachi?

— Declaraţiile lui sunt examinate prin prisma cauzei penale în care figurează şi noi, ca procurori, suntem obligaţi să verificăm şi să acumulăm probe ce vor confirma sau infirma cele declarate. El, ca învinuit, evident că este interesat să ne ducă pe o pistă greşită, ca să schimbe accentele opiniei publice referitor la fapta sa. De fapt, tot opinia publică era cea care bătea alarma că el este o persoană controversată, iar astăzi aceeaşi opinie publică mai nu spune că Platon e sfânt şi că noi îi îngrădim nu ştiu care drepturi. În general, sunt câteva metode de a perturba o anchetă. Prima: prin intermediul avocaţilor, trimiţi tot felul de plângeri, sesizări şi, dacă e un singur procuror, acesta poate depăşi termenii. Trimiţi plângeri cu duiumul, iar procurorii, fiind ocupaţi şi cu alte dosare, pot să comită vreo greaşeală şi să rateze un termen la emiterea ordonanţei şi atunci tot apărarea lor e cea care ne acuză de încălcarea a nu ştiu căror drepturi! O altă metodă sunt acuzaţiile la adresa procurorului privind lipsa de competenţă, de integritate sau implicarea în acte de corupţie. Cea de-a treia metodă este ponegrirea întregului sistem, ca acesta să nu-şi poată duce la bun sfârşit investigaţiile. Şi eu am trecut printr-o asemenea experienţă, încă din 2006, când se lansau informaţii că aş deţine anumite unităţi de transport, că am nu ştiu ce fel de legături etc. Eu, însă, ştiu ce fac şi ştiu în ce scop sunt în această funcţie. Dacă aş intra în polemici cu oameni de genul Anei Ursachi, lumea, cu tot respectul, ar putea să nu mai vadă diferenţa... 

— Despre Filat. Cum staţi la capitolul argumente ca să contestaţi reducerea celor peste 300 de milioane din valoarea bunurilor sechetrate, prin sentinţa Curţii de Apel. Credeţi că aveţi şanse să reveniţi, prin intermediul CSJ, la valoarea bunurilor sechetrate în instanţa de fond?

— Da, am analizat decizia Curţii de Apel. S-a întocmit un recurs la decizia respectivă şi urmează a fi depus. Eu consider că argumentele aduse de acuzare sunt temeinice şi cred că CSJ ar trebui să le ia în calcul. 

— Procurorul general Eduard Harunjen a spus că sentinţa Curţii de Apel va fi făcută publică imediat ce va fi pronunţată.

—Trebuie să-l întrebaţi pe domnul Harunjen.

— Dar dvs. cum credeţi? Trebuie sentinţa să fie făcută publică în acest moment?

— Eu cred că, la un moment dat, toate sentinţele trebuie făcute publice. Dar, în momentul actual, sentinţa pe dosarul Filat încă nu trebuie să fie făcută publică, deoarece noi avem pe rol alte dosare care au tangenţă. În presă, inclusiv la Deschide.MD, au apărut deja mai multe capitole din această sentinţă şi vreau să vă spun că ea ne perturbează activitatea pe alte dosare.  

— Am văzut nişte înregistrări video făcute de Anatol Mătăsaru, în care se vedea cum Pântea stă nesupravegheat în Curtea Judecătoriei Râşcani. De ce unii trebuie escortaţi cu mascaţi, în cătuşe sau cu veste antiglonţ, iar alţii sunt trataţi privilegiat?

— Asigurarea escortei nu o face Procuratura Anticorupţie şi nu suntem noi responsabili de alegerea tacticii şi metodelor de escortare în instaneţele de judecată. Posibil că, în cazul respectiv, au fost încălcate anumite protocoale. Totuşi, dacă escorta consideră că el nu este periculos sau că nu va evada de sub escortă, ea singură decide mijloacele pe care le utilizează sau metodele pe care le pune în aplicare.

— Adică în privinţa lui Platon sau a lui Filat există un asemenea risc?

— Aceste persoane sunt escortate de angajaţii DIP, care răspund de tacticile pe care le aplică. Eu am vorbit de domnul Pântea, pentru că dânsul este deţinut în izolatul CNA. Deşi eu nu cred că el era nesupravegheat. Dacă persoanele responsabile nu erau îmbrăcate în uniformă, asta e altceva. 

— Este început deja acest proces, dar în orice dosar punem accent de acumularea şi administrarea probelor. Nu putem merge şi reţine pe cineva fără a avea probe. În plus, spuneţi-mi cine din societatea civilă a vorbit despre anumite acţiuni de corupţie concrete, iar şi noi nu le-am examinat? Toţi cei care au făcut show mediatic, nu s-au prezentat la noi, atunci când au fost invitaţi. Eu nu pot inventa probe doar ca să le fac pe plac. 

— Procurorii fac parte din categoria persoanelor pe care noua reformă a pensiilor le va dezavantaja. Judecătorii au fost cei mai vocali în acest sens. Dvs. ce părere aveţi despre acest proiect?

— Noi nu putem face nimic. Nu noi facem legi. În plus, eu am fost în grupul de lucru şi am văzut argumentele partenerilor externi. Ei consideră că procurorii sunt funcţionari publici ca toţi ceilalţi. Eu nu susţin acest proiect, pentru ca a fi procuror şi a lucra în Procuratură te solicită foarte mult. Şi, pentru a fi un procuror în formă, cu randament, trebuie să existe un anumit cens de vârstă şi acesta nicidecum nu poate fi vârsta de 65 de ani. 

— Nu am vorbit foarte multe despre dosare, consistenţa şi continuitatea lor. Ne puteţi promite un alt interviu în care să abordăm tema mai detaliat?

— Da, dar nu în scurt timp. Poate în curând!