Unii dintre locuitorii regiunii transnistrene vin la Chișinău să-și scoată pensia rusească din bancomate moldovenești. Pensionarii își cumpără de ale gurii și se întorc în stânga Nistrului. Locuitorii din dreapta Nistrului merg însă în regiunea transnistreană pentru a pierde banii la păcănele.

Operațiunea „Cursul”

Ajung la piața din Tighina și scotocesc în buzunar după trei euro, niște monede rămase de la un Dute Free. Piața de la Tighina este un mușuroi de oameni grăbiți care fleșcăiesc printre tarabele cu de ale gurii. În jurul pieței dar și în interiorul acesteia se află schimburi valutare în care încerc să bag cei trei euro monede. Le țin în palmă și i le arăt bărbatului de după zăbrele. „Îmi schimbați monedele acestea?”. Bărbatul mă scrutează circumspect și îmi aruncă un „Nu” plictisit. Nu cumpără monede, chiar dacă nu are valută de vânzare. Cel puțin așa spune lumea din Tighina: cursul valutar afișat pe panou este pus de ochii lumii, sau mai bine zis de ochii Direcției Fraude Economice a MAI. Apropo, această direcție lansează periodic operațiunea „Cursul”, care constă în depistarea tuturor speculanților care vând valută pe piața neagră la prețuri mai mari. Îi amendează  de obicei cu o mie de ruble. În Transnistria sunt amendați și clienții speculanților, cu câte 300 de ruble de căciulă. Piața neagră pare a fi singura modalitate de a cumpăra valută în Transnistria, mai scump, desigur. 

Am pierdut 13 ruble din 3 euro

La gheretele valutare, se uită dubios la cele trei monede a câte un euro. Găsesc totuși, la a patra încercare, un Exchange unde bișnițarul cade de acord să-mi cumpere cele trei monede, doar că, îmi spune el, pentru fiecare monedă este de acord să îmi ofere câte zece ruble, deși pe panou este afișat cursul de 14,30. Pierd aproape 13 ruble la această tranzacție dubioasă: de banii ăștia aș fi putut să-mi iau două pateuri unsuroase cu cartofi și o cafea. Îl încerc totuși pe bișnițar, explicându-i situația reală. „Sunt jurnalist de la Chișinău și am aflat că nu vindeți valută”. „Prostii, nu mai avem așa probleme! Pune-mi acum, aici pe tejghea 1430 de ruble și 100 de euro vor fi ai tăi!”, zice bărbatul cu o transigență irefutabilă. În timp ce spune asta, lovește cu palma pe tejgheaua din gheretă cu atitudinea unui om gata să se bage într-o tranzacție serioasă. E un act de mare dârzenie să ceri 1430 de ruble unuia căruia, i-ai vândut acum 30 de ruble cu scârț.

Brânză de Căușeni la 100 de lei kilogramul

În piață se găsește de toate, însă prețurile, transformate în lei moldovenești, sunt cu 30% mai mari decât în dreapta Nistrului. Sintagma „dreapta Nistrului” este convențională, deoarece Tighina nu se află de stânga de râu. Un bărbat care vinde brânză de capră cu 65 de ruble (aproximativ 90 de lei moldovenești) și brânză de oi cu 75 (aproximativ 100 de lei moldovenești) de ruble spune că marfa e adusă din Căușeni și că, pentru a nu plăti taxe de import, femeie-sa aduce marfa pe niște poteci contrabandiste de pe lângă Varnița.  

Krasnoselski face regulă la patente

Mă apropii de un taximetrist ținând un pateu unsuros în mână și-i explic situația. Bărbatul stă pe bancheta din față alături de un coleg cu care discută treburile taximetriste din oraș. Deci lucrurile sunt foarte simple. Vadim Krasnoselski, noul lider de la Tiraspol, a scăzut prețul la patentă pentru taximetriști cu 400 de ruble transnistrene. Îndeobște, costul patentei s-a diminuat pentru toate categoriile întreprinzători: vânzători de haine, machiatori, servicii de veceu, reparatorii de încălțăminte etc.

Lucrurile interesante, spun taximetriștii, se întâmplă în cazinourile din Tighina. Sunt vreo opt în oraș. De când guvernul de la Chișinău a decis sistarea jocurilor de noroc, locuitorii din dreapta Nistrului vin în regiunea transnistreană pentru a juca păcănele. „Eu personal am dus un militar la Chișinău care a venit la noi să joace la cazinou. Se tot uita la ceas și îmi zicea că întârzie la o ședință de planificare, era militar. Ai voștri dau târcoale aici să piardă banii. Nu e mare tragedie!”, spune taximetristul.

„Dar Dodon, ce a făcut Dodon?”

Un alt taximetrist îmi spune că patenta s-a ieftinit cu 200 de ruble. Câți taximetriști, atâtea ieftiniri! „Dar la voi, am auzit, că președintele e Dodon. A reușit să schimbe el ceva, a ieftinit gazul, benzina, a, ia spune-mi mie?”, mă întreabă șmecherește taximetristul care nu se lasă înduplecat de informația că la Chișinău e, totuși, orânduire parlamentară, nu prezidențială. „Dar da, cu siguranță, să fi avut Dodon toate pârghiile, la Chișinău ai fi întâlnit deja câini cu colaci în coadă”, îi răspund la fel de șmecher.

Intru în cel mai apropiat cazinou cu păcănele ce se află într-o coastă a magazinului Sheriff și care se numește Bombay. Aici nu sunt primit chiar binevoitor din cauza aparatului de fotografiat. Încăperea e luminată artificial, e fără geamuri, cu un rând de păcănele, un panou cu transmisiuni sportive și chiar o masă cu ruletă de cazinou. În fața panoului cu transmisiuni băieții sunt gălăgioși. Tânăra de la tejghea nu se lasă înduplecată de sincerități și nu are chef să spună ce clienți are cazinoul, că nu e treaba mea și că, dacă nu am de gând să joc, ar fi mai bine să „eliberez încăperea”.

Circuitul pensiilor în natură

Ies afară și realizez că în Tighina nu funcționează serviciile de curățare a drumurilor, nu există un indiciu că asemenea serviciu ar exista. Drumurile au rămas înzăpezite încă de la prima ninsoare, numai pe câteva străzi din centru lipsește zăpada din cauza, probabil, a traficului.

La un colț de stradă unde se află o filială a Sberbank-ului rusesc întâlnesc un bărbat care se retrage țâfnos de lângă un bancomat și care se prezintă Victor Valerievici. Motivul supărării e simplu: bărbatul are pensie rusească însă bancomatul nu emite nici ruble rusești, nici dolari, numai ruble transnistrene. „Și acum chibzuiți, mie îmi ia câteva procente pentru transfer din Rusia în Transnistria. Apoi, eu, ca să scot ruble sau dolari, trebuie să mă duc în Moldova, unde bancomatul îmi mai ia o bucată din pensie sub formă de procente”, se plânge Victor. Când merge la Varnița sau la Chișinău să-și ridice pensia, Victor își cumpără și produse pentru că e mai ieftin.

„Hai să fim sinceri, e mai bine în Moldova?”

Mitul de rezervație a prețurilor mici, demult nu mai este atribuită regiunii transnistrene. Unii dintre cei care reușesc să cumpere valută, pleacă în Ucraina după produse alimentare, acolo e și mai ieftin. Cei care nu reușesc să facă rost de valută, rămân blocați în regiune, deoarece rubla transnistreană nu are nicăieri valoare. Victor Valerievici zice că pe piața neagră, euro se vinde cu 16 ruble și jumătate, cu două ruble mai scump decât la schimburile valutare. De fapt, piața neagră e chiar la acele schimburi valutare.  

Un alt pensionar își așteaptă consoqrta să iasă din Sberbank rezemat de o balustradă de la intrare. Cazna bărbatului e că pensia femeii sale, de 100 de dolari, se cheltuie toată pe întreținere, cam 80 de dolari pe lună, pe timp de iarnă, chiar dacă serviciile comunale sunt mult mai ieftine în regiunea separatistă. „Dar oare în Moldova nu e la fel? Să fim sincer, nici la voi nu curg râuri de lapte și maluri de miere”, spune bărbatul. Cu toate acestea, speranța e Vadim Krasnoselski, în mama Rusie, în lumea rusă, în cetățenia rusească, în solidaritate și fraternitate!