Ucraina planifică să pună în funcțiune în cursul superior al râului Nistru o cascadă de șase stații hidroelectrice cu capacitatea totală de 390 de megawați. Construirea centralelor hidroelectrice presupune îngrădirea râului Nistru și crearea unor lacuri de acumulare. Trei dintre aceste hidrocentrale sunt construite deja, iar altele trei ar urma să fie construite până în anul 2026.

Ecologiștii din Repubclica Moldova și Ucraina au vorbit despre pericolul legat de hidrcentralele noi, imadiat ce au auzit despre construcția acestora.

Totul a început odată c conflictul din Donbas. Până în 2014, Ucraina era un mare importator de gaze naturale din Rusia, însă, odată cu apariția conflictului, a apărut problema securității energetice. Prin implementarea acestui proiect, Ucraina urmărește scopul de a-și asigura independența energetică față de Rusia. Din potențialul energetic pe care îl are, a ales să exploateze râul Nistru.

Exemplul râului Nipru

Un asemenea experiment a fost implementat pe râul Nipru, unde a fost construită o cascadă cu cinci lacuri de acumulare (acum înnămolite într-o proporție de peste 50%). Lacurile au cauzat inundarea a mii de kilometri pătrați. Ca urmare a suprasolicitării râului de către centralele hidroelectrice, Niprul riscă să-și piardă capacitatea de auto-epurare. Ecologii din Republica Moldova – dar și cei din Ucraina – spun că, în cazul în care, pe cursul superior al Nistrului, vor funcționa concomitent șase hidrocentrale, acestea vor duce la scăderea nivelul râului și la dispariția şi capacității de auto-epurare.

Autoritățile ucrainene vor să ne consoleze cu faptul că energia electrică produsă pe râul Nistru ar urma să asigure o parte din necesitatea Ucrainei și chiar să fie exportată, inclusiv în Republica Moldova.

Ucraina vrea o comisie internațională

Președintele Petro Poroșenko a declarat, în cadrul întrevederii cu prim-ministrul Pavel Filip din 13 februarie, că Ucraina este dispusă să discute furnizarea energiei în Republica Moldova, iar autoritățile ucrainene sunt gata să colaboreze cu Republica Moldova în cadrul unei comisii internaționale privind expertizarea viitoarelor construcții. Deocamdată nu se cunoaște care va fi sarcina pusă pe umerii acelor experți –  să elaboreze un studiu de fezabilitate privind posibilitatea extinderii producției de energie electrică sau să evalueze impactul noilor centrale asupra mediului. Cu atât mai mult, cu cât partea ucraineană poate începe construcţia înainte de finalizarea studiului.

Există deja precedente create de partea ucraineană privind abaterile în exploatarea celor trei hidrocentrale existente, iar impactul ecologic a cauzat reducerea debitului râului Nistru sub limita admisibilă, susţin specialiștii Institutului de Ecologie și Geografie.

Hidrocentrala de acumulare prin pompaj – un mare pericol

Potrivit experților, cel mai mare pericol vine de la centrala hidroelectrică reversibilă, care este o centrală de acumulare prin pompaj şi funcţionează altfel decât o centrală hidroelectrică normală, care acumulează apa în spatele barajului pentru a o deversa mai departe. Hidrocentrala prin pompaj are capacitatea de porni turbinele în sens invers. Prin urmare, cantitatea de apă deversată este mai mică decât aportul de apă din amonte. Acest mod de funcționare face ca nivelul apei în aval să fie foarte fluctuant, ceea ce creează mari probleme în asigurarea cu apă potabilă din râu și, esenţialul, afectează biodiversitatea ecosistemelor acvatice.

Ucraina intenționează acum să construiască încă trei hidrocentrale, pe lângă cele trei care există deja. De fapt, Kievul vrea să materializeze un proiect pus pe hârtie încă pe timpul Uniunii Sovietice, când pe partea ucraineană a râului Nistru urmau să fie ridicate în total 6 hidrocentrale.

S.A. „Apă-Canal Chișinău” a avertizat că există un pericol real privind imposibilitatea de a asigura municipiul Chișinău cu apă potabilă din cauza scăderii nivelului apei din râul Nistru până la cote critice. Odată cu construcția unor noi hidrocentrale, nivelul apei poate scădea sub nivelul critic.

„Construcția unor noi hidrocentrale va diminua și în continuare scurgerea râului”

Oamenii de știință din Republica Moldova spun că, de fapt, râul Nistru suferă de „deshidratare” în prezent, când încă nu a fost  edificate hidrocentrale suplimentare.

„Resursele apelor de suprafață proprii ale Republicii Moldova sunt de circa 5-6 km cubi. Din acest volum de apă, 60% îi revine râului Nistru, care rămâne principala sursă de apă pentru republică. Construcția hidrocentralelor și schimbările climatice, precum și modificările de mediu din regiune au condus la diminuarea scurgerii râului”, afirmă experții Institutului de Ecologie și Geografie.

În prezent, Republica Moldova utilizează 0,9 kilometri cubi de apă, dintre 85% sunt captate din surse de suprafață și se utilizează, în special, în scopuri de producție (circa 70%) și menajere (14%). În contextul modificărilor climatice crește necesarul de apă pentru irigare, iar unica sursa legală sunt apele de suprafață, în primul rând râul Nistru. Conform acordurilor interstatale, Republica Moldova și Ucraina trebuie să utilizeze apa Nistrului în mod egal. Posibilitățile de utilizare sunt următoarele: câte o treime pentru Republica Moldova și Ucraina, ultima treime constituind debitul ecologic. Menționăm că circa 80% din debitul Nistrului se formează pe teritoriul Ucrainei, astfel noi devenim ostatici ai politicii statului vecin.

Ideea este una ilegală şi antiumană

Conform directivelor europene, orice construcție și intervenție într-un bazin internațional trebuie să fie consultată și aprobată de către experții din domeniul protecției mediului din toate statele riverane, ceea ce nu s-a făcut în cazul dat.

Despre pericolul construcției hidrocentralelor vorbesc și specialiștii ucraineni. „Ideea de a construi hidrocentrale pe Nistru este ilegală și antiumană. Ilegală, deoarece ignoră legile europene, și antiumană față de sistemul ecologic”, spune  Liubomir Țarik, șeful Catedrei geologie și ecologie a Universității de Stat din Ternopol.

Atunci când în albia unui râu se construiesc lacuri de acumulare, suferă schimbări toate procesele naturale – hidrologice, de formare a solului, biogeochimice. Nu este doar un stres pentru sistemul natural, ci o schimbare antropică spre rău, este adus un prejudiciu naturii.

Orașele pe Nistru nu au stații de epurare

Marea majoritate a orașelor de pe Nistru nu au stații de epurare. Este vorba despre orașele din regiunile ucrainene Lviv, Ivano-Frankivsk și Ternopil. La acestea se adaugă și orașele din Republica Moldova – Soroca, Otaci, Rezina care, la fel, nu au stații de epurare. Odată cu scăderea nivelului Nistrului, râul își va pierde capacitatea de auto-epurare, iar apa în râu va deveni tehnică.

În anul 2012, la Roma a fost semnat Tratatului privind bazinul râului Nistru, care, însă, nu a fost ratificat de Rada Supremă din Ucraina, spre deosebire de Moldova, care a ratificat tratatul la foarte scurt timp după semnare. Cu toate acestea, atât Republica Moldova, cât și Ucraina au devenit parte a convențiilor europene privind exploatarea echitabilă a resurselor acvatice, odată cu semnarea Acordului de Asociere. Republica Moldova poate merge în instanțele europene pentru a contesta construcția hidrocentralelor, apelând la Convenția de la Espoo, care reglementează evaluarea impactului asupra mediului în situația în care un anumit proiect are impact transfrontalier. De exemplu, România a reușit să oprească lucrările pe Canalul Bâstroe în delta Dunării câștigând un litigiu cu Ucraina în cadrul convenției menționate.

Canalul Bâstroe și exemplul României

Potrivit Ministerului Afacerilor Externe din România, construirea canalului încălca mai multe reglementări internaţionale şi bilaterale în domeniul mediului şi apelor internaţionale, care se aplicau la regiunea canalului Bâstroe: Convenţia asupra zonelor umede, de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice (RAMSAR 1971), Convenţia privind conservarea vieţii sălbatice şi a habitatelor naturale din Europa (Berna, 19 septembrie 1979), Convenţia privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (ESPOO, 1991), Convenţia privind diversitatea biologică (Rio de Janeiro, 1992).

În cazul în care Ucraina nu va renunța la planurile sale, Republica Moldova ar putea recurge la experiența României în acest sens.

Ucraina nu a consultat pe nimeni

În vara anului 2016, Guvernul ucrainean a aprobat Programul de dezvoltare hidroenergetică până în anul 2026 care prevede construirea pe cursul superior al Nistrului a șase hidrocentrale. În decembrie 2016 acesta fost făcut public.

Imediat a anunțat licitația pentru un studiu de fezabilitate al acestei construcții cu costul de 155,000,000 de hrivne. Aceste evenimente au avut loc în condițiile în care Chișinăul s-a confruntat, în ultimii doi ani, cu pericolul de întrerupere a aprovizionării cu apă potabilă. De menționat că experții de mediu au aflat despre această inițiativă de la ONG-urile de mediu și din presă. Deci, Ucraina nu a consultat pe nimeni în această privință, nici propria societate civilă.

Reacția organizațiilor de mediu din Ucraina și Republica Moldova

La sfârșitul anului 2016, peste 50 de organizații nonguvernamentale de mediu din Ucraina și Republica Moldova au semnat un apel în care au cerut ratificarea de către Rada Supremă din Ucraina și intrarea în vigoare a Tratatului privind bazinul râului Nistru.

Dacă totuși statul vecin va reuși implementarea proiectului, râul Nistru nu va fi în stare să ofere aceleași volum de servicii ecosistemice. De fapt, construcția hidraulică din Ucraina diminuează esențial gama de servicii ale Nistrului, iar populația bazinului Nistrului de mijloc și inferior va deveni mult mai vulnerabilă la modificările de mediu. În același timp, potențialul hidroenergetic va deveni proprietatea unui cerc foarte restrâns de oligarhi, fapt care va conduce la sărăcirea populației din ambele țări ale bazinului, ceea ce este contrar obiectivelor dezvoltării durabile, declarate de Națiunile Unite.