Săptămâna aceasta au avut loc Zilele Diplomaţiei Române, prilej anual de reformulare şi aşezare a accentelor în materie de politică externă a României. Iar reuniunea a fost cu atât mai relevantă, cu cât s-au pronunţat cele mai importante persoane de care se leagă formularea politicii externe şi aplicarea ei, ca şi decizia în politica externă a României.

Cum începutul de săptămâna a fost marcat şi de controverse care l-au implicat pe Ambasadorul SUA la Chişinău, James Pettit, şi temerile sale privind perspectiva unirii (dincolo de probleme legate de cunoaşterea istoriei şi a temelor sensibile privind identitatea, pentru care preşedintele Nicolae Timofti i-a dat cele mai corecte şi clare replici), am spicuit ce s-a spus despre Republica Moldova pentru a înlătura speculaţiile şi propaganda mincinoasă, jubilările şi târârea României în false dispute cu SUA, în percepţia unor comentatori şi analişti mai înfierbântaţi.

Astfel, genul proxim pe care îl întâlnim la toţi cei implicaţi este susţinerea Republicii Moldova pentru securitate, stabilitate, reforme, democratizare, stat de drept, menţinerea drumului european şi refacerea credibilităţii Republicii Moldova.

Preşedintele Klaus Johannis a declarat în faţa diplomaţilor români: „Tot în Vecinătatea Estică, România trebuie să acţioneze în continuare, cu prioritate, pentru a sprijini stabilitatea Republicii Moldova şi parcursul ei european. Prin abordarea noastră pragmatică din acest an, inclusiv prin măsurile ataşate primei tranşe a creditului de 150 de milioane de euro, am stimulat constructiv repornirea motorului reformelor în Republica Moldova. Refacerea credibilităţii față de partenerii externi, mai ales faţă de Uniunea Europeană, este un obiectiv care trebuie urmărit cu prioritate și convingere la Chișinău, fie că vorbim de autorităţile locale, Guvern sau preşedintele Republicii Moldova, inclusiv după alegerile prezidențiale din toamnă. Veţi acţiona mai departe în susținerea acestor eforturi, ce presupun continuarea consecventă a reformei în sens european. Pe această bază, reasigur forțele politice pro-europene din Republica Moldova de tot sprijinul nostru”. 

Premierul Dacian Cioloş a declarat: „Continuăm activ eforturile de promovare şi susţinere a aspiraţiilor de integrare europeană a Republicii Moldova, având aici o abordare pragmatică. În prima parte a anului am acţionat pentru a susţine stabilizarea situaţiei politice şi recâştigarea încrederii partenerilor internaţionali ai Republicii Moldova. [...] România este, acum, şi un garant de credibilitate al Republicii Moldova, prin modul prin care a abordat această relaţie pragmatică, cu Republica Moldova, în acest an. Avem premisele pentru asocierea altor finanţatori externi”.

Ministrul de Externe, Lazăr Comănescu: „Republica Moldova este şi va rămâne o prioritate incontestabilă a politicii externe. Vom acorda în continuare un sprijin consistent acolo unde este reală nevoie în măsura resurselor pe care le putem mobiliza. Mesajul nostru este unul clar: pentru dezvoltare democratică şi prosperitatea Republicii Moldova, în beneficiul tuturor cetăţenilor ei, reformele trebuie să fie sustenabile, credibile şi ireversibile”.

*

Este adevărat că discursul Președintelui a mai avut o particularitate, în cazul referirii la situația de securitate a Republicii Moldova, subliniind: „În Transnistria se intensifică, fără justificare, exerciţiile militare cu participarea forţelor ruse, fără să vedem progrese pe fondul reglementării dosarului transnistrean. Aceasta, în contextul în care Republica Moldova se îndreaptă în această toamnă spre primele alegeri directe, după mult timp, pentru funcţia de Preşedinte”.

Tot președintele a fost cel care a insistat pe programele bulaterale: „Este important şi ca Guvernul României să continue activ şi substanţial programul de proiecte bilaterale. Acestea au rolul de a conduce la modernizarea şi conectarea fizică şi la nivelul standardelor a Republicii Moldova la Uniunea Europeană, inclusiv prin asistenţa pentru dezvoltare gestionată de Ministerul Afacerilor Externe, al nostru. Mă refer, mai ales, la finalizarea gazoductului Iaşi-Ungheni-Chişinău, la interconexiunile electrice şi de transport, la proiectele de construcţie instituţională a autorităţilor din Republica Moldova şi cele cu impact economico-social, la asistenţa pentru sistemul judiciar şi educaţional. ”

Tot la capitolul observații particulare, premierul Dacian Cioloş a insistat pe componenta financiar economică, și pe reformele europene: „S-au înregistrat progrese pe linia foii de parcurs asumate de guvernul de la Chişinău faţă de Uniunea Europeană, s-a realizat un staff-level agreement cu FMI, Comisia Europeană pregăteşte deblocarea asistenţei financiare şi poate propune asistenţă macrofinanciară, dacă Republica Moldova realizează acţiunile convenite cu Fondul Monetar”.

Acestea sunt preocupările și aceasta este politica oficială a statului român. Și dacă mai există îndoieli, așa cum Ambasada SUA la București a transmis liniile de politică externă ale SUA, insistând că „orice este mai mult de aceste linii nu reprezintă politica statului american”, cu referire transparentă la opiniile Ambasadorului american de la Chișinău – Ambasadorul SUA de la București, Hans Klemm preluând de facto rolul de ambasador și la Chișinău, pe componenta de comunicare publică, cel puțin până în luna decembrie, când se încheie mandatul domnului James Pettit – Președintele Klaus Johannis a fost și mai tranșant, și mai exact, spunând în discursul său: „În acelaşi timp, vreau să subliniez că, în calitate de președinte, am asumat să imprim o direcție onestă și corectă politicii noastre externe, din care să rezulte încredere, predictibilitate și, deci, legături mai solide cu partenerii noștri. Unii cred că, în a fi onest și transparent în politica externă, există riscuri de imagine sau percepția slăbiciunii. Eu nu cred asta. Dimpotrivă, e un semn de seriozitate și o sursă de credibilitate și de putere pe termen lung. Din această perspectivă, vă pot spune clar ce nu se va întâmpla în mandatul meu. România nu va face niciodată jocuri netransparente, nu va folosi dublul limbaj sub pretextul diplomației, nu va face compromisuri de la valori și nu va considera acceptabilă încălcarea dreptului internațional.”

Cred că cele de mai sus închid pe deplin această temă majoră a războiului informational al Rusiei la Chișinău despre unirea pe care ar pregăti-o în ascuns România, anunțată de vreo 20 de ani ca iminentă de către toate goarnele propagandei ruse – ca în fabula cu Petrică și Lupul –, dar niciodată întâmplată. În schimb, trupele ruse și munițiile stau bine mersi la Tiraspol, sub diferite pretexte de tip „cuiul lui Pepelea”: munițiile nu le pot lua, nu mă lasă ucrainenii sau pot exploda, dar nu am acceptat nici dispozitivul de casare in situ a muniției, oferit de SUA și rămas ani buni la Chișinău; apoi, dacă sunt muniții, trebuie să le apăr, dacă e un conflict, sunt pacificator, nu-i așa? – iar Rusia nu-și asumă măcar propriile responsabilități, agresiunea din Estul Ucrainei, vorbind, de pildă, în Donbas, despre separatiști și negocieri ale Kievului cu aceștia, Moscova rămânând imaculată și ingenuă, numai bună pentru statutul de garant, „alături de Franța și Germania”.