Ieri a fost Ziua Națională a României. Sărbătorită cu mult patos și avânt. Unii chiar au mătăhăit și din sabie. E drept că sabia e o copie, dar ce contează? Importante sunt simbolurile. La Chișinău a fost plimbat pe străzi un ditamai tricolor lung de 1 km. A fost frumos. Mai frumos decât panglica de Colorado plimbată de 9 mai care avea doar 250m. Altfel spus, suntem frumoși, înaripați, entuziaști, dar… președinte a fost ales Dodon. Carele Dodon imediat a și plecat la Moscova, cică în vizită privată.

Să știți că ironia rândurilor de mai sus nu este nicidecum o ofensă pentru cineva. Numai că în această bătălie a simbolurilor în care, vrei, nu vrei, ne bălăcim, în aceste autoidentificări împăciuitoare – nu vedeți cât de mulți suntem? – scăpăm din vedere lucruri esențiale. Ne adunăm în grupuri, reale, dar, mai ales, virtuale și ne lăsăm adormiți de o vecinătate complezentă. Ne creăm o falsă impresie că toți sunt că noi, că toți gândesc la fel…

Pe când realitatea e alta… Dinu Ciocan, președintele CCA, afirmă că 60% din televiziunile de la noi sunt în limba rusă… Iar asta îl va face mereu președinte pe un dodon oarecare. E bine, desigur, că ai noștri bravi gardiști defilează la București alături de lumea bună: britanici, italieni, germani, polonezi, slovaci sau americani, e mult mai firesc decât s-o faci în Piața Roșie, dar eu unul aș vrea ceva mai mult, mai energic și mai eficient…

AVEM PLAN Spre exemplu, planul de acțiune pe termen mediu și lung privind relația României cu Republica Moldova aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare a Tării (CSAT) de la București îmi pare un mic pas înainte. Să-l vedem ce va da în realitate. Eu unul de fâlfâit aiurea din lozinci și săbii m-am cam săturat.

Dar, bine, cu toate astea era să uit cel mai esențial: Să trăiți, frați români! La Mulți Ani tuturor!

BĂTĂLIA PENTRU TANC Dacă e să rămânem la categoria luptelor pentru simboluri, vom menționa că în această săptămână a avut loc un „eveniment” plin de grotesc la Corneşti. Angajați ai Ministerului Apărării au plecat să demonteze un tanc sovietic și să-l aducă la Chișinău. Dar deputați socialiști au pichetat o noapte și o zi și au făcut baraj. Așa un fel de ioni soltâşi ai modernității. Eu chiar am ascultat ce s-a vorbit la fața locului. E comédie, oameni buni! Partea bună a lucrurilor este că, în sfârșit!, acei „apărători” s-au simțit și ei oameni potriviți la locul potrivit. Căci acolo le este locul! Iar dacă e să fim mai serioși, atunci autoritățile ar trebui să înțeleagă că aceste acțiuni nu servesc la nimic. Interziceți propaganda militaristă rusească, ocupați-vă puțin de popularizarea istoriei – filme, documentare, modificare de curriculum școlar – și peste câțiva ani oamenii singuri vor cere să-l scoateți de acolo. Și pe Kotovski din centru, și alte „monumente” de acest gen...

BIROU NATO Mytnaya Street 3, 119049 MOSCOW, Russia. Aceasta este adresa biroului NATO. Acelui de la Moscova, domnii mei! Și, pe bune, dacă nu stârnește acel birou întrebări, de ce vă agitați cu toții când se deschide unul la Chișinău? Apropo, pentru cei mai recalcitranți am și o întrebare: la ce bun au comandat rușii 131 de vagoane pentru Transnistria față de de cele 20 din anul trecut?

МАРК, ТЫ НЕ ПРАВ! Și un ultim comentariu despre simboluri. Mark Tkachiuk, fostul ideolog al PCRM-ului, ne-a mai gratulat cu o diversiune. În incinta fostului sediu al Frontului Popular, a deschis cică o bibliotecă a civilizației universale care va purta numele lui Marc Bloch, istoric francez. Nu cred nicio secundă în sinceritatea acestui gest. În primul rând, dacă își bătea atât de mult capul de cultură și diseminarea ei, logica elementară i-ar indica să meargă în localități unde acest lucru este cu adevărat necesar: la sate sau în centre raionale, de exemplu, nu la Chișinău, unde biblioteci, de bine de rău, există. Dar acolo lucrează deja bine Pervîi Kanal, nu-i așa Mark Evghenievich? Scorurile electorale o demonstrează. Nu, Mark are nevoie de ceva la Chișinău, ceva mai finuț, dar ceva care să facă scandal, o momeală numai bună pentru finețurile intelectualiceşti, care s-au și prins, căci trag la idealuri umaniste ecumenice ca șoarecele la brânză.... Dacă deschidea această bibliotecă undeva în alt local, chiar și la Chișinău, avea să fie degeaba, efort inutil, dar așa... Imediat au apărut reacțiile așteptate (nu puteau să nu vină!), căci pentru mulți acest loc, într-adevăr, e un loc simbolic. Dar nici contra-reacțiile nu s-au lăsat așteptate, cu epitetele de-a gata pregătite, extrem de vehemente, pe care le auzim de 30 de ani deja. Știți  chestia aia cu naționaliștii, fasciștii ș.a.m.d. „Prostimea” e deja divizată, acum să-i mai învrăjbim și pe acei care au mai multe șanse să găsească limba comună, pe „intelighenţi”?... Așa că, punând la o parte toată dragostea mea pentru cultură și civilizația umanistă mondială, am un singur lucru de spus: e doar o potlogărie, tovarășe Mark. Iar paravanul celor 50.000 de volume și numele răposatului Bloch nu vă poate acoperi „isprava”... Păcat doar de acei „intelectuali” care s-au prins în capcană. Ce ziceți, câți dintre voi militați pentru o mai bună înțelegere între etnii, adică pentru idealuri umaniste?... Apropo, că să curmăm orice discuție inutilă și ca să fie și mai clar punctul meu de vedere: prietenii mei știu cât de indignat eram în 2012 atunci când unioniştii organizau un marș la... Bălți! Doar știau că avea să iasă cu scandal...

PROCESUL EMIGRAŢII VS. MOLDOVA Mă veți crede ori ba, dar eu consider acest proces drept cea mai importantă noutate din R. Moldova, și de departe! Bineînțeles că procesul nu avansează. Ar fi fost și straniu dacă ar avansa. Este pentru prima dată când cetățenii acestei țări încearcă să-și apere dreptul în mod civilizat, nu insistând pe proteste necontenite în stradă (deși numărul celor care au protestat acum două săptămâni în toate orașele lumii este impunător și impresionant), nu luând cu asalt instituții publice, nu angajând partide și mișcări politice, ci atacând o serie de decizii ale statului în instanță. Situația este atât de inedită încât autoritățile nu prea știu cum să reacționeze. În toată această poveste, fiecare decizie și comunicare transpiră neîncredere. Și apropo, am o mare bănuială că procesul respectiv și toate istoriile dubioase legate de alegerea lui Dodon au fost în această săptămână mușamalizate mediatic cu mare sârguință. Rareori în doar două săptămâni plouă cu atâtea scandaluri, și nu din acele mărunte, ci suficient de grave, pe care nu le poți trece cu vederea.

DOSARUL GRĂDINIŢELOR Numai unul, dosarul cu livrarea mâncării alterate la instituțiile de învățământ, cât face! Proporția scandalului și caracterul său ar astupa orice! M-ar mira să scape primarul sau ministrul învățământului teferi de pe urma lui... Dar ceea ce îngrozește cu adevărat nu este faptul că sunt implicați demnitari înalți, ci tocmai contrariul: faptul că este implicată enorm de multă lume! De la mic la mare! Toți știau... Și peste tot e la fel. Numai de la acest singur gând te strânge în spate... Ah da, cât pe ce să uit: și unde-i Plahotniuc în toată această poveste? Unde-i Plaha în scandalul cu persoana decedată din cauza că nu a dat mită la spital? Unde e Plaha în tragedia cu tânăra asasinată la Străşeni? Eu nu-l apăr pe Plaha, doamne-ferește! Numai că el este doar vârful unui aisberg... Nici nu vă închipuiți cât de neînsemnat este... Sistemic vorbind. Căci la un aisberg nu vârful contează, ci ceea ce este sub apă...

KROLL 3 Cică BNM a primit al treilea raport Kroll. Au fost identificate destinațiile a circa 400 mln $. Majoritatea fiind transferate pe conturile bancare din Rusia (200 milioane de dolari SUA), Moldova (95 milioane de dolari SUA), Estonia (58 milione de dolari SUA) și Cipru (41 milione de dolari SUA). N-ar strica, dacă tot ne jucăm de-a transparența, să fie publicate și Kroll 2, și Kroll 3. Dacă tot plătim, tot suntem datori, măcar să știm pentru ce anume.

DATORII RECORD Apropo, saga cu „meleardul” a ridicat datoriile Moldovei la cel mai înalt nivel din istoria ei. Dar iată un detaliu curios: a crescut semnificativ anume datoria internă. Adică noi nu datorăm ceva cuiva din afară (răilor ceia de creditori din exterior), ci din interior! Capisci? Acum parcă devine și mai clară demisia lui Drăguţanu și torpilarea acordului cu FMI... N-ar strica să aflăm cine anume sunt aceşti creditori. Poate că e doar o fantezie de a mea.

Cam astea au fost. Poate că aș fi putut să vă mai scriu despre 2-3 chițibușuri precum reținerea lui Trocin sau raportul anchetei opozanţilor despre concesionarea AIC. Sau despre faptul că președintele va trebui de acum înainte să semneze în fața numelui cu procurorul general... Sau despre experții estonieni care ne învață cum să „optimizăm” și mai bine învățământul... Sau despre cum CCA au penalizat câteva televiziuni toxice cu 72 ore de suspendare a publicității (doar atât pentru moment). Ne vom limita și noi doar la atât. Nu înainte de a vă povesti și despre ceea ce m-a întristat cel mai mult:

A ARS BISERICA DE LEMN DE LA CLIMĂUŢI Buneii mei trăiau la doar câteva case depărtare. Când eram mic, pe vremea marelui URSS, biserica era încuiată. Avea însă ferestrele sparte, iar eu eram suficient de firav și de îndemânatic pentru a mă strecura printre gratiile prea largi înăuntru. Era un teren de joacă perfect pentru un băiețandru de la oraș... Am petrecut ore întregi în biserica, răscolind printre gunoaiele de acolo, căutând comori și temându-mă de momâi care ar putea ieși de pe sub lespezi... Și iată că am aflat că biserica a fost mistuită de flăcări. Doare... Nu vreau să lungesc mult vorba, dar am impresia că dacă nu ar fi fost dată pe mână popilor, poate că scăpa de foc...

Și apropo: Dodon încă nu este ireședinte!