Cineva ar putea spune că l-am băgat prea mult în seamă pe Igor Dodon. Așa și este. Oricum, am promis că voi părăsi pe deplin analiza de politică internă din Republica Moldova, lăsând colegilor – mai bine plasați – să comenteze ceea ce se întâmplă la Chișinău, în spectacolul politic. Şi, oricum, marile teme au fost deja lansate, trendurile sunt cunoscute, așteptăm doar ciocnirile și realizarea scenariilor preconizate.

Şi totuşi nu puteam încheia epopeea preluării mandatului de către Igor Dodon, cu aberația că nu-și recunoaște propriul stat. Cu aberaţia că neagă Declarația de Independență a Republicii Moldova, stat în care a fost ales președinte! Şi, culmea, cu aberaţia de a fi dispus – chiar de Crăciun – înlocuirea pe site-ul Preşedinţiei a glotonimului limba română prin limba moldovenească. Politizând adică din capul locului identitatea, istoria, limba: teme pe care ar fi trebuit să le lase în seama specialiștilor, experților, istoricilor (care s-au pronunțat deja).

S-au mai bătut și alții cu limba română și identitatea românească a cetățenilor Republicii Moldova. Şi, la fel, cu Istoria românilor. Au făcut-o agrarienii lui Moțpan și socialiștii lui Solonari și Șornikov, în 1994, când au lansat Casa Noastră Republica Moldova, reluând teoria sovietică a moldovenismului gregar, a lui Artiom Lazarev, din 1975, ca să nu vorbim despre moldovenismul stalinist, din 1924. Apoi a fost reluată teoria de Vladimir Voronin, cu celebra Concepție a Politicii Naționale și cu plasarea românilor drept a șasea naționalitate în RM!...

În fine, nu are sens să vorbim aici și despre aberațiile și percepțiile celor care declară că sunt moldoveni: majoritatea sunt moldoveni, adică români, deci identitatea regională e cea de moldoveni, ca și a fraților din dreapta Prutului, iar cea națională – de român. Și nu le amestecă!

Apoi, o altă parte importantă se autoidentifică moldovean dar statalist, pentru că locuiește în Republica Moldova, nu pentru că ar fi altă națiune. Iar așa-numiții etnici moldoveni, care chiar care se revendică din familia popoarelor slave (o altă aberație a unei ramuri a moldovenismului vetust și retrograd) sunt într-o minoritate ridicolă pe lângă restul. Tot soluția împăciuitoare a majorității români/moldoveni, care se autoidentifică alternativ din motive culturale, dar cu o sinonimie identitară absolută, e singura care poate duce la un compromis acceptabil pentru un președinte al tuturor cetățenilor Republicii Moldova.

Am avut o asemenea discuție cu Igor Dodon prin 2003-2004, când abia îmbrățișase teoria moldovenismului. I-am spus atunci să lase problemele identitare și să se ocupe de economie, că acolo poate chiar se pricepe. Am avut și un panel comun la Școala europeană a lui Viorel Cibotaru, când am subliniat aceleași aberații și nevoia de a părăsi teme de această factură pentru un politician serios. Văd că sfaturile nu au prins la momentul acela, sau au fost uitate în virtutea accesului la putere.

Revenirea la teme atât de complexe și de sensibile pentru societate nu fac altceva decât să îl scoată pe Igor Dodon din siajul președintelui Republicii Moldova și să-l facă, cel mult, președintele partidului său sau strict al alegătorilor săi. Deși în campania electorală nu a spus nimic despre scoaterea Republicii Moldova din Acordul de Asociere cu UE, ba chiar vrea să facă o vizită la Bruxelles, și nu știu dacă un referendum anunțat îi va aduce vreodată câștig de cauză sau va încheia tema eternei reorientări strategice a Republicii Moldova spre Rusia și revenirea în Imperiu.

O altă utopie a fost spulberată cu ocazia înscăunării sale și a vizitei lui Dmitri Rogozin, la ceas de noapte târzie, la Chișinău. Ideea vițelului blând care suge la două vaci a fost definitiv compromisă și eliminată din iluziile și idealismul lui Dodon. Rogozin a spus fără nici un echivoc că bunele relații cu Rusia, clamate de Dodon ca obiectiv al președinției sale, nu se pot realiza decât prin ruperea acordului de Asociere cu UE, deci prin despărțirea de UE și relații reci la Vest.

Ceea ce Rogozin trece sub tăcere, iar Dodon evită să spună este că apropierea de Rusia transformă Republica Moldova într-o enclavă pro-rusă în mijlocul unei mari structuri pro-occidentale. Pentru că Republica Moldova se află la frontiera NATO și UE și este izolată, în partea cealaltă, de Rusia, prin al doilea său vecin, Ucraina, la fel de nemulțumită de ieșirile declarative ale noului președinte al Republicii Moldova despre Crimeea plasată în siajul rus. Iar îmbunătățirea relațiilor cu Rusia nu se pot face împotriva bunelor relații cu Ucraina!

Nu discutăm aici componenta de prosperitate, comerț liber și bună vecinătate la care Republica Moldova ar renunța. Nici măcar la aberația federalizării cu regiunea separatistă unde a câștigat reprezentantul businessului local tocmai pentru că dorește integrarea în piața europeană, acolo unde e exportată majoritatea producției industriale a Republicii Moldova, situată în stânga Nistrului. Dar cred că merită aici amintită o altă problemă: libera circulație.

La ultimul Consiliu European de la Bruxelles și la ultimul Consiliu UE pe Justiție și Afaceri Interne, pentru a permite ratificarea acordului UE-Ucraina de către Olanda și ratificarea deci a acordului la nivelul întregii UE, a fost aprobată formula și condițiile de introducere accelerată a vizelor pentru statele care nu respectă angajamentele, regulile jocului sau trimit prea mulți migranți la lucru în Europa. Rezultatul direct pentru Republica Moldova? Jocul lui Dodon de-a v-ați ascunselea cu UE și Acordul de Asociere, abordările sale identitare excesive, dacă devin politici în statul Republica Moldova, pot duce la suspendarea liberei circulații în UE, ba chiar la anularea facilităților respective. Asta trebuie să înțeleagă cetățenii Republicii Moldova: că anularea Acordului de Asociere cu UE, ba chiar anterior, gesturi nepotrivite și neprietenoase în raport cu UE, pot duce la anularea liberei circulații în UE. În întreaga UE, inclusiv în România.

Ce înseamnă asta în termeni de remitențe și susținerea Republicii Moldova? Vă las să ghiciți... Dar în ajutoare de tot felul? Și cine preia greutatea susținerii RM? Rusia? Scria Vladimir Socor zilele astea: Rusia nu e în stare să susțină astăzi proiectele politice, nici măcar regiunea separatistă nistreană, nu Republica Moldova pe de-a-ntregul! Iar joaca asta cu Dodon va costa, foarte mult. Pe cetățenii care nu au fost la vot, pe cei nemulțumiți de contracandidatul Maia Sandu, pe cei care l-au tolerat pe socialistul pro-rus în fruntea statului Republica Moldova. Și e doar începutul unui mandat prezidențial în care fie Igor Dodon intră în irelevanță, fie își aruncă în aer și-și trimite în încetare de plăți statul.