Atâta timp cât instanțele de judecată acceptă demersurile procurorilor privind aplicarea măsurilor preventive, aceste demersuri se prezumă a fi întemeiate, or până la moment nu am văzut contraargumente juridice pertinente, care ar răsturna această convingere. De această părere este Procurorul General, Eduard Harunjen, care a comentat la solicitarea Deschide.MD „amenințarea” cu grevă a avocaților în cazul în care timp de 15 zile, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea Supremă de Justiție și Curtea de Apel nu vor da curs solicitărilor adoptate în cadrul Adunării Generale a Baroului Chișinău și nu vor „înceta să aplice excesiv arestările și arestările la domiciliu”.

Șeful PG a ținut din capul locului să reamintească că potrivit codului de procedură penală, măsurile preventive pot fi aplicate de către instanţă numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrşească alte infracţiuni. De asemenea măsurile preventive pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţei.

- Pe 28 iunie, avocații din Chișinău au semnat un ultimatum prin care cer renunțarea la „aplicarea excesivă a aresturilor și aresturilor la domiciliu”. Dvs cum explicați creșterea semnificativă a demersurilor procurorilor, acceptate de judecători, privind aplicarea măsurii preventive? 

- Trebuie de identificat care sunt riscurile care planează asupra unei situații concrete, apoi partea cea mai grea: procurorul trebuie să-și poată proba poziția. Toate aceste chestiuni încă nu au fost săvârșite dar planează riscul ca ele pot fi comise și aici nouă ne revine misiunea grea de a proba și argumenta de ce credem că ar putea să se întâmple măcar una dintre aceste trei fapte. Procuratura  mulți ani a beneficiat de asistența  misiunii norvegiene  NORLAM în Republica Moldova, misiune care a investit multe resurse anume în pregătirea profesională a  procurorilor anume la acest capitol. De altfel, de aceste instruiri au beneficiat de rând cu noi și judecătorii,  și avocații.

Rămân pe poziția că nu pot fi înaintate  ultimatumuri instanțelor de judecată pentru a le impune un anumit comportament și a cere anumite soluții în favoarea unei părți, este absolut incorect. Instanța trebuie să examineze în detaliu, repet: în detaliu, fiecare circumstanță legată de un caz concret. Este vorba despre soarta unui om. 

- Dar sunt suficient de multe cazuri când procurorii nu cer o măsură preventivă invocând niște criterii complementare din codul de procedură penală: starea de sănătate, vârsta persoanei, persoanele aflate la întreținere etc. S-ar părea că atât procurorii, cât și judecătorii își aduc aminte de aceste criterii doar când vor să scape persoana de arest, iar când persoana trebuie să stea în arest - tot timpul există cele trei pericole majore (!!!) despre care ați vorbit mai sus (eschivarea, influențarea martorilor sau riscul de a săvârși o altă infracțiune). Cum comentați?

- După cum ați și menționat, acestea sunt criterii complementare, care sunt examinate în coraport cu cele de bază (pericolul de eschivare, influențarea martorilor sau riscul de a săvârși o altă infracțiune). Dacă sunt probe pentru una dintre cele trei - se aplică măsura preventivă, dacă nu - nu se aplică. Sunt cazuri când inculpatul își recunoaște vina în cele 72 de ore de la reținere, colaborează cu ancheta și, astfel, decade necesitatea plasării  lui în arest. Și invers, o persoană poate să aibă copii la întreținere, dar daca ea este periculoasă,  poate influența mersul anchetei, să se eschiveze de la organul de urmărire penală, atunci izolarea acesteia este imperativă.

- Mulți avocați spun că atunci când clientul se află în arest, organul de urmărire penală face presiuni asupra lui ca să-și recunoască vina sau ca să facă denunț pe alți complici. În astfel de cazuri ei se simt mai neputincioși. Cum comentați?

- Nu pot comenta aceste acuzații pentru că nu cunosc așa statistici. Or despre asemenea lucruri nu poți vorbi atâta timp când nu sunt adresări din partea persoanelor care au fost supuse unui asemenea tratament. Astfel de tratamente sunt ilegale și respectiv - inadmisibile. Avocatul este exponentul voinței clientului său, iar dacă clientul vrea să se auto-denunțe- este dreptul sau, dacă vrea să  denunțe pe altcineva, este datoria lui civică. Am auzit și eu voci că se reanimează „Institutul turnătorilor în R.Moldova”. Am auzit asta tot din rândul avocaților la conferința de încheiere a mandatului misiunii NORLAM în Moldova. Asta nu este adevărat pentru că fiecare cetățean are datoria civică de a anunța organele de drept despre comiterea unei ilegalități. Anterior legislația penală a RM prevedea chiar și răspunderea penală  pentru nedenunțarea unei infracțiuni. Nu este vorba despre turnatori.  În toate statele din lume, chiar cu cele mai avansate democrații, cetățenii colaborează strâns cu organele de drept și aduc un sprijin colosal acestora prin prezentarea de diferite informații, pentru că doar atunci când colaborezi cu oamenii legii, contribui personal la întărirea gradului de securitate în societate. Atunci când închidem ochii și spunem că pe noi nu privesc anumite lucruri ilegale care se întâmplă, este incorect, nu este civic - lucru care cu părere de rău este foarte răspândit în Republica Moldova. Una din cheile de succes ale organelor  de drept este colaborarea cu cetățenii și noi trebuie să stimulăm acest lucru, pentru ca cetășenii  să perceapă că sunt parte a societății și să nu mai arunce cu pietre în instituțiile de justiție atunci când lucrurile nu merg prea bine.

- Cunoaștem cazuri când avocații își ajută clienții să se eschiveze de la urmărirea penală atunci când înțeleg că cei din urmă vor fi condamnați. Dumneavoatră confirmați fenomenul?

- Instanța nu ține cont de intenția sau lipsa acesteia din partea avocatului de a-și ajuta clientul să iasă ilegal din țară. Instanța ține cont de pericolul ca persoană bănuită/învinuită poate să se eschiveze de la urmărirea penală. Prin ce motive, cine îl poate ajuta –nu contează . Eschivarea unui infractor prin fugă  nu este o soluție pe dosar. Este o “victorie” iluzorie, care în orice moment se poate preschimba. Mai grav este faptul că a început să apară o practică vicioasă când astfel de situații se consideră un succes pe dosar. 

- Recent am avut și o scriosoare semnată de un europarlamentar care-și exprima îngrijorarea față de faptul că Ilan Shor este ținut de prea mult timp în arest. Or el invoca faptul ca aceasta este o încălcare a drepturilor oamenilor care l-au ales în funcția de primar, de a avea un contact cu el. Ce contraargumete aveți? Vă întreb pentru că avem mai mulți primari și consilieri care sunt izolați de cetățenii care i-au ales....

- Noi, procurorii considerăm acestea luări de atitudine drept presiune asupra justiției, iar atunci când este vorba despre implicarea europarlamentarilor,  presiunea devine și mai serioasă. Europarlamentarii ne-au abordat în aceeași manieră nu doar în cazul lui Shor, ci au făcut-o și în cazul Anei Ursachi, a lui Grigore Petrenco, în cazul Domnicăi Manole, și multe alte cazuri despre care s-a discutat mult și contradictoriu în spațiul public. Este un lucru regretabil. Cât despre drepturile oamenilor care și-au ales primarul, Constituția zice clar că drepturile unei persoane sunt până acolo, până unde nu sunt încălcate drepturile și libertățile altei persoane. În cazul în care Ilan Shor sau un alt ales local este învinuit de o infracțiune, dreptul statului de a cerceta obiectiv această infracțiune prevalează asupra drepturilor și libertăților oamenilor. Măsura de contrângere, de asta și se numește „de contrângere”  fiindcă limitează foarte multe drepturi, iar arestul este forma cea mai serioasă în acest sens. 

-- Notă: Deschide.MD amintește că Adunarea Generală a Baroului Chișinău și-a exprimat îngrijorarea în legătură cu degradarea situației ce ține de aplicarea excesivă de către instanțele judecătorești a măsurilor preventive excepționale sub formă de arest și arest la domiciliu. În acest sens, majoritatea absolută a avocaților Baroului Chișinău a decis să înainteze un ultimatum Consiliului Superior al Magistraturii, președintelui Curții Supreme de Justiție și președintelui Curții de Apel Chișinău, ca să fie revizuită această practică în sensul diminuării aplicării măsurilor excepționale. În caz contrar, avocații vor organiza o grevă generală.