Mai mulți oficiali, deputați, foști parlamentari, europarlamentari, au venit cu mesaje dedicate împlinirii celor 81 de ani de la primul și cel mai mare val de deportări din Basarabia şi Nordul Bucovinei în Siberia şi Kazahstan, din noaptea de 12 spre 13 iunie 1941. În mesajele transmise, oficialii accentuează că asemenea evenimente nu trebuie uitate, își exprimă recunoștința pentru cei care s-au jertfit, fac asocieri cu acțiunile actuale ale Kremlinului, dar și solicită actualei conduceri să se autosesizeze în legătură cu declarațiile unor foști conducători de stat care, prin declarațiile lor, își exprimau susținerea față de acțiunile tragice asupra Basarabiei.

Sergiu Litvinenco

Sergiu Litvinenco

Sergiu Litvinenco, ministrul Justiției: „În noaptea dintre 12-13 iunie 1941, la ora 2:30, peste 19 mii de persoane din partea basarabeană a RSS Moldovenești au fost deportate în Siberia și Kazahstan. În total, peste 32 mii de persoane au fost deportate din fostele teritorii ale României interbelice, Basarabia, Bucovina de Nord și ținutul Herța, ocupate de Armata Roșie pe 28 iunie 1940, ca urmare a punerii în aplicare a Pactului Sovieto-Nazist, zis și Molotov-Ribbentrop, din 23 august 1939. Deportații și familiile acestora au fost declarați „dușmani de clasă”, în care regimul sovietic nu avea încredere. Vina lor a fost că s-au născut într-o altă lume și împărtășeau alte valori. Să nu uităm de ei, fiindcă a uita, înseamnă a condamna...”
 

Petru Frunze

Petru Frunze

Petru Frunze, deputat PAS: „Au trecut 81 ani de când a fost executat un ordin criminal al Uniunii Sovietice. Au întrat noaptea în casele familiilor din Basarabia, iau urcat în vagoane pentru animale și i-au dus în Siberia. Majoritatea nu au supraviețuit din cauza foamei, frigului și lipsa de medicamente. O parte din cei deportați promovau valorile românești, alții au fost deportați pentru ca erau gospodari iar regimul a considerat ca averea trebuie luată forțat. A trecut mult timp și nimeni din cei care moștenesc regimul comunist nu își cer iertare de la familiile care au avut de suferit. În Basarabia au făcut tot posibilul sa distrugă totul ce este românesc moștenit de la strămoșii noștrii. Astăzi constatăm ca nimeni nu poate distruge un popor pentru a-l determina sa nu își recunoască identitatea. Purtăm multă recunoștință celor care s-au jertfit și se jertfesc și astăzi pentru viitorul comun al neamului românesc”, scrie deputatul PAS, Petru Frunze. 
 

Eugen Tomac

Eugen Tomac

Eugen Tomac, europarlamentar: „Acum un an, în piața Solidarității din fața Parlamentului European de la Bruxelles, răsunau numele a sute de victime ale deportărilor staliniste din iunie 1941. O acțiune cutremurătoare ce ne amintea despre tragedia pe care au trăit-o peste 30.000 de români din Basarabia, Nordul Bucovinei și Herța. Nu ne imaginam atunci că vom vedea în vremea noastră, la distanță de niciun an, oameni ce trăiesc o tragedie similară. Stalin are astăzi un urmaș la Moscova, un criminal la fel de hidos ce asuprește și omoară oameni nevinovați. Iunie 1940 nu mai este astăzi doar o amintire. Este o realitate înspăimântătoare pe care nu avem dreptul să o urmărim neputincioși. Putin trebuie să fie pedepsit cu aceeași cruzime cu care el frânge destine.”
 

Chiril Moțpan

Chiril Moțpan

Chiril Moțpan, ex-deputat: „Lucrul despre care aș vrea să vorbesc astăzi ține, în mare măsură, de atitudinea față de trecut. Cei care își amintesc pe viu de durerile prin care a trecut Basarabia la mijlocul secolului XX sunt astăzi din ce în ce mai puțini. Există, desigur, unele memorii, există investigații bazate pe documente, dar în mentalul colectiv al basarabenilor, o bună parte din lucrurile care s-au întâmplat în secolul XX parcă nici nu s-ar fi întâmplat niciodată.
Există o minoritate care a trăit calvarul deportărilor și care insistă să-și amintească, există și o majoritate neutră și tăcută care acționează ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar există și un grup destul de vocal care încearcă să reprime memoria istorică. În ultimul grup se înscriu și persoane precum un fost președinte al Republicii Moldova, care susține că „n-a murit nimeni de la deportări…”.
Trebuie să-i amintim acestui fost președinte, că la 12-13 iunie 1941, din Basarabia și Bucovina au fost ridicate de la casele lor peste 20 de mii de persoane. Ulterior, în perioada anilor 1946-1949, în baza Directivei Ministerului Afacerilor Interne al URSS nr.97 din anul 1946, au fost deportate încă 2.482 de persone, dosarele lor de deportare păstrându-se în regiunile Irkutsk, Karelia și Arhanghelsk. Următorul val al deportărilor a avut loc la 6-7 iulie 1949. Operațiunea denumită conspirativ ”IUG” prevedea deportarea în Kazahstan, Asia Centrală și Siberia a 11.281 de familii (peste 35.000 de persoane). În anul 1951 au fost deportațe încă 2617 persone (723 familii).
Această dramă a basarabenilor este reflectată pe harta RSSM din acea perioadă, pe carea am găsit-o în 2010 în arhiva Ministerului Afacerilor Interne - lucru despre care s-ar fi putut să cunoască și ultimul ministru de interne al RSSM, ajuns și președinte de țară.. Pe ea, în dreptul fiecărei localități, stă indicat numărul familiilor de intelectuali, slujitori ai bisericii, gospodari care au fost ridicați în miez de nopte și duși în Siberii de gheață…
De asemenea, trebuie să le amintim celor cu memoria istorică stearsă, că din numărul total de dosare păstrate la MAI, 40.458 de dosare se refereau la represiunile politice din perioada anilor 1930-1951. Este necesară o muncă profundă de procesare a evenimentelor trecutului și a modului în care acestea continuă să ne afecteze, de luare de atitudine a lumii academice și de ce nu, a Parlamentului, așa cum propunea, în acest sens, istoricul și academicianul Valeriu Pasat, cercetător al represiunilor regimului sovietic, care a solicitat legislativului de la Chișinău să se autosesizeze în legătură cu declarațiile antiistorice ale fostului președinte al Republicii Moldova. Poziția clară și transparentă pe acest subiect atât de dureros, ar mai tăia din avântul slugilor regimului stalinist să mai dea cu barda în memoria durută a neamului nostru. Or, Parlamentul poate contribui la înțelegerea socială mai aprofundată a felului în care crimele regimului sovietic continuă să ne afecteze”.
 

Liviu Vovc

Liviu Vovc

Liviu Vovc, ex-deputat: „81 ani de la primul val de deportări din Basarabia și Nordul Bucovinei. Noi nu uităm. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a avut loc primul val al deportărilor staliniste. O crimă gravă împotriva umanității care ne-a marcat ca națiune. În acea noapte au fost deportați aproximativ 30000 de persoane, în mare parte elite ale societății. Nici raionul Ialoveni nu a scăpat de această urgie. Familii întregi au fost strămutate în cele mai întunecate locuri ale Kazahstanului și Siberiei printre care putem numi familiile: Frunză; Gribencea; Lascu; Leu; Luca; Mânnzat; Mâță și Mâțu; Mereacre; Merlă; Morozan și Morozanu; Munteanu; Nani; Neaga; Nicolai; Ojog; Oprea; Paladi; Palancic; Patrașcu și Pătrașcu; Pârcălab; Pelivan; Șalaru; Ștefănucă; Tabac; Vâlcu; Vârlan și încă multe altele. Toate aceste nume le regăsim în registrele care atestă lista persoanelor deportate în acea tristă noapte de 12 spre 13 iunie 1941. Ororile trecutului trebuie știute și condamnate pentru a nu se mai repeta niciodată”.
 

Vlad Gheorghe

Vlad Gheorghe

Vlad Gheorghe, europarlamentar: „Primele deportări din Basarabia şi din nordul Bucovinei: în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, zeci de mii de familii sunt luate cu forţa de Securitatea sovietică (NKVD). În trenurile morții, oamenii sunt trimiși în Siberia şi în Kazahstan - prea puțini s-au mai întors. Se întâmplă iar în Ucraina - mii de oameni sunt luați cu forța din casele lor și devin cetățeni ai mamei Rusia care i-ar omorî dacă refuză. Milioane au fugit deja, unii în România, unde alături de voluntari, de ONG-uri și de cei 280 000 de români de pe grupul UNIȚI PENTRU UCRAINA - Об'εднанi за Украiну - United for Ukraine încercăm să le facem pribegia cât mai ușoară. Când citesc apologiile lui Putin și mesajele scuipate de propaganda de la Kremlin, mi-e rușine mie de rușinea trompetelor care îndrăznesc să necinstească memoria celor pieriți în malaxorul sovietic pentru câteva ruble în plus sau pentru că pur și simplu atât îi duce mintea”.

 

Igor Grosu

Igor Grosu

Igor Grosu, președintele Parlamentului: „Acum 81 de ani avea loc primul val de deportări staliniste. Circa 30 de mii de persoane din Basarabia și Bucovina de Nord au fost ridicate pe timp de noapte și urcate în vagoane spre Siberia. Acești oameni nevinovați au fost pedepsiți pentru că gândeau liber, pentru că s-au opus regulilor regimurilor de atunci. Acum înţelegem și mai bine cât de prețioasă este libertatea. E de datoria noastră să nu permitem ca acele timpuri să se întoarcă, iar oamenii din nou să sufere pentru că sunt altfel.
Să păstrăm vie memoria celor nedreptăţiţi și să transmitem această memorie noilor generații”.