Aș vrea să vă spun o poveste mai întâi: am copilărit printre vorbele de drag ale unui unchi din Republică. Ion Placintă îl chema și era omul cu cele mai duioase, dulci și irepetabile… injurături. Da, injuraturi. Nu folosea formule noi: ceară, paștele, lucruri care în gura altuia ar fi sunat măcar a dojană.

„Dar nu si-n gura lui Ion Placinta. Pentru ca avea vorba atat de blanda si calda, atat de dulșe si frumoasa, incat faptul ca injura la fiecare a doua fraza era pentru noi, copiii, ca un colind in care ne alegeam cu bomboane. Nu-i vorba, si noi il tachinam, tocmai ca sa-l auzim suparat, o suparare de catifea, lenta, resemnata si plina de dulceata”, scrie Lucian Mândruță pe blogul său.

Asa ca va rog sa vi-l imaginati in vreme ce va spun, cu maxima blandete de care sunt in stare, urmatoarele vorbe:

Ce pastele ma-sii ati facut?

Ce treaba mai buna ati avut duminica trecuta? Ce-ati cautat prin mall, prin piata, pe la carciuma sau prin parc? De ce n-ati venit la Bucuresti sa votati? Sau la Iasi? Sau Craiova, Brasov, Constanta… sunt 11 sectii de votare in tara asta unde puteati sa mergeti. Si nu v-ati dus!

De ce ceara si grijania ma-sii?

Vi se pare ca v-ati integrat? Vi se pare ca-i rusine sa-ti mai aduci aminte de tara unde te-ai nascut? Vi se pare ca nu mai e nimic de facut, de salvat, de ingrijit acolo?

Va credeti romani de-amu?

Nu asa sunteti.

Nu asa se poarta romanii cand la mijloc e o miza atat de mare! Nu asa se poarta romanii cand raul si minciuna incearca sa puna mana pe tara lor! Nu asa se poarta romanii cand acasa la ei, strainul si slugile lui vor sa ia, din nou, painea de pe masa si biciul din pod.

Pana una alta, daca ma uit la votul vostru de duminica, sunteti doar niste emigranti economici.

Si inca unii de rusine: ati uitat de unde ati plecat!

“Sa vina potopul, ce-mi pasa mie, sunt roman in Romania, nu?” – asta spun, de fapt, faptele voastre de duminica trecuta. Din 200.000 de moldoveni din Romania, cati s-au dus sa voteze, ia sa vad, stiti? Va spun eu: 9000.

Ce rusine!

Da, draga tinere nascut in Republica, sa-ti aduc aminte: esti moldovean. Aia e tara ta si sa stii ca oricat ai incerca sa te ascunzi, noi iti simtim mereu dorul de casa. Si accentul. Si de multe ori ne intrebam de ce te chinui sa-l pierzi cand, de fapt, in sinea noastra, il iubim.

Dar nu putem iubi felul asta nepasator de-a fi. Nu putem sa ne uitam la tine si sa vedem, draga tinere din Republica Moldova plecat de acasa, un Oblomov in loc de-un Ion Placinta. Un om lenes. Care, culmea, munceste mult in toate celelalalte zile!

Tu ai plecat de-acolo nu in Romania, ci in Uniunea Europeana. Si de-aia e mai bine aici, acum: pentru ca noi am ales drumul asta, ca tara. Pentru ca nu ne-am uitat la ce ne-au spus rusii, ne-am uitat la cum e la ei. Si-am fugit din lagarul lor, tot asa cum tu ai plecat din tara ta.

Si asta te chem sa si votezi duminica. Sa vii in fuga si sa votezi fuga tarii tale de langa dezastrul cialavecilor.

Te chem sa-ti muti tara inapoi in lumea civilizata.

Te chem nu sa fii roman, ci moldovean.

Te chem sa votezi pentru tara ta!

P.S. Vezi ca duminica sunt la ambasada si te verific, pastele ma-sii de treaba!