Vladimr Basmanov (Potkin, pe numele său adevărat) este un politician rus. E creatorul şi liderul Mişcării Împotriva Imigrării Ilegale, considerată extremistă. Este iniţiatorul Primului Marş Rus şi al majorităţii marşurilor care i-au succedat. E unul dintre creatorii Uniunii Etnopolitice „Russkie”. Din anul 2010 se află forţat în exil politic peste hotare, fără a-şi înceta activitatea politică. În anul 2014 a fundat Comitetul „Naţiunea şi Libertatea”. Aflându-se în emigraţie, a apelat la Curtea Penală Internaţională de la Haga pentru a iniţia urmărirea lui Vladimir Putin.

Nu chiar demult scriam că oamenii care trăiesc în Federaţia Rusă au posibilităţi financiare şi totuşi:

a) Nu luptă uzând de mijloacele care le stau la îndemână pentru schimbarea ţării

Sau

b) Nu pleacă din ţară.

Sunt oameni cam proşti, subdezvoltaţi sau pur şi simplu mult prea naivi. Fireşte, asta nu se referă la cei care nu au posibilităţi financiare (notele astea nu sunt despre ei). Totodată, trebuie conştientizat că preţul unui apartament în Moscova este echivalent contravalorii unei vile cu piscină în Spania, iar lipsa de posibilităţi financiare pentru a te muta în altă parte conduce automat la necesitatea luptei din interior (deşi aici totul nu mai e deja atât de evident, nu fiecare om este gata să lupte, chiar şi pentru sine – aşa e construită psihologia majorităţii).

Multora le displace adevărul. Dar eu nu voi înceta să-l pronunţ. Eu nu am pus niciodată botul pe miturile şi punctele de vedere false ale oamenilor – chiar dacă, pentru mine, unul, renta; deoarece doar adevărul le deschide ochii celor care încă n-au dat jos vălul de pe ei.

În ultimele zile mi-au căzut sub ochi câteva ştiri simptomatice, care m-au determinat să revin încă o dată asupra acestei teme. De aceea vă voi ilustra această teză nu doar cu reflecţii, ci cu exemple concrete, care au avut loc într-un timp literalmente foarte scurt.

Încă o dată atrag atenţia: acestea sunt doar câteva ştiri, dar anume ele mi s-au nimerit într-un timp scurt. În realitate, motive pentru decizii serioase sunt mult mai multe, dar pentru un om deştept e destul şi ceea ce urmează.

În Federaţia Rusă, dvs. şi oricine dintre apropiaţii dvs. puteţi fi ucis (iar femeile şi fetele – violate) de reprezentanţii structurilor de forţă, de criminalii de toată teapa şi de încă mulţi alţii. Inclusiv de nemernicul agorant, pe care l-aţi atins din întâmplare, cu umărul, în metrou. E destul să aibă relaţiile trebuitoare şi, în cel mult un an, iese din puşcărie „pentru omor din imprudenţă”, aşa cum s-a întâmplat în cazul Mirzaev, sau va primi o pedeapsă cu suspendare şi o amendă de 7500 de ruble, cum au primit, pentru maltratarea şi violul a două tinere din Hantî-Mansiisk, „onorabilii orăşeni” Sultan Israilov, Vidadi Narimanov, fraţii Iurtaev. Aceasta nu e o noutate. Oricui dintre apropiaţii dvs. i se poate întâmpla una ca asta. Dar mă îndoiesc că vă veţi da seama – ceea ce este foarte probabil – că ucigaşul sau violatorul nu va păţi nimic. Chiar dacă nu sunteţi un simplu cetăţean, ci un om de afaceri de talie medie, atunci moartea dvs., tot ce-i posibil, va trece neobservată, deşi pe ucigaşi îi cunoaşte toată lumea, inclusiv poliţia şi FSB.

Anume aşa s-a întâmplat la Moscvoa, când fratele fostului director al Pieţei „Cerkizovsk”, Rafic Ismailov, a angajat un killer şi a omorât ca atare doi oameni de afaceri. Şi a acţionat atât de încrezut, încât nu s-a temut să se afle chiar la locul crimei, să-l aducă şi să-l ducă pe killer, fapte îngregistrate de camerele video de la benzinărie. Ei, bine, Rafic a fost arestat doar pentru că nu s-a ascuns nicăieri mai bine de o jumătate de an şi doar la ordinul special al şefului Comitetului de Anchetă al Federaţiei Ruse, Bastrîkin, ce se subordonează personal lui Putin. Aceasta e o pură întâmplare, fiul celui omorât a putut obţine o întrevedere cu acest om din structurile de forţă şi aceluia i s-a făcut milă de el. În 99,99% din cazuri, dacă în locul celui ucis ar fi fost un alt om, Rafic s-ar fi aflat şi mai departe în libertate (şi încă nu se ştie cu ce se va solda procesul de judecată).

Dvs. aveţi copii? Ei umblă pe străzi fără pază?

Dacă umblă fără pază, atunci trebuie să înţelegeţi că ei nu sunt deloc asiguraţi împotriva unor аsemenea cazuri. Şi cazuri din astea sunt ci miile în ţară. „Spasiba” lui Putin pentru o „Rusie fără hotare”. Dvs. pur şi simplu interesaţi-vă câţi copii mor sau dispar anual în Federaţia Rusă (despre violenţă nici nu mai vorbesc).

Faptul că situaţia în acest domeniu din Rusia este dincolo de limită mi-a devenit limpede demult, când, acum vreo zece ani, am citit o ştire despre faptul că, la Moscova, unul dintre „compatrioţii” aduşi de Putin, ziua în amiaza mare, chiar pe aleea unui bulevard, a trântit la pământ o fată care tocmai trecea pe acolo, a violat-o şi pe urmă a spânzurat-o cu propria ei centură de un copac.

Dumneavoastră vă închipuiţi că odraslele vă sunt asigurate, în Rusia, împotriva destinului nefericitei Ana Beşnova, despre care a aflat toată ţara (dar mii de alţi oameni doar au completat cronicile criminale)? Nu fiţi idioţi.

Conform datelor experţilor: „La ora actuală, Rusia ocupă un loc între Togo şi Gabon, dar având în vedere elementele infracţiunii, care sunt, de facto, nişte omucideri, dar nu sunt considerate statistic, ţara noastră s-ar fi putut prăbuşi pe un loc între Republica Centrafricană şi Sudanul de Sud, aflat în stare de război”. Dumneavoastră înţelegeţi ce înseamnă Sudanul de Sud şi Republica Centrafricană?

Dumneavoastră consideraţi că poliţia putinistă o să vă ajute, dacă se va întâmpla ceva cu dvs. sau apropiaţii dvs?

Atunci, probabil, veţi fi bucuroşi că măcar cadavrul dvs. va fi descris, aşa cum s-a întâmplat cu fata din oraşul Oriol, care credea, la fel, că va fi ajutată. Poate că asta vă va da mai multă încredere în existenţa, în Rusia, a unui sistem de apărare a legii, care vă va proteja.

În Rusia nu numai statul e canibal, iar reprezentanţii lui sunt bandiţii înşişi, pe când conducătorii – nişte hoţi (căţeii lui Şuvalov şi miliardele lui Putin şi Secin sunt lucruri pe care le cunosc mulţi), dar iată câteva ştiri recente despre cum jefuiesc şi ucid (acum o săptămână, abia de a scăpat cu viaţa cunoscutul oponent al putiniştilor, Ilia Bogdabov, la care au fost trimişi terorişti din Moscova).  Totul e mult mai rău.

Spuneţi-mi, mergeţi câteodată pe jos? Traversaţi strada? Dacă da, atunci priviţi aceste secvenţe din Ijevsk şi GÂNDIŢI-VĂ BINE la comportamentul celor care s-au pomenit în calitate de martori ai întâmplării. Căci, în locul acestui bărbat cu fiul său, puteţi fi dumneavoastră sau apropiaţii dvs. Sau, ceva tipic. 5 ZILE. LA MAGAZIN. ROS DE ŞOBOLALNI. Aici comentariile sunt de prisos.

Societatea însăşi din Rusia este periculoasă pentru viaţă. Totodată, trebuie înţeles limpede că societatea nu se va putea schimba de jos, asta poate fi făcut numai de la vârfuri. Statul canibal menţine societatea aşa cum este ea şi îi persecută pe toţi cei care doresc s-o schimbe. Deoarece anume într-o astfel de societate statul acesta poate jefui ţara şi trata populaţia ca pe sclavii săi.

Dumneavoastră aţi fost vreodată bolnav? Nu de răceală sau gripă, dar de ceva mai serios? Poate, cineva dintre apropiaţii dvs?

În orice caz, trebuie să vă familiarizaţi cu această poveste a unui martor care s-a îmbolnăvit şi a încercat să se trateze în sistemul de ocrotire a sănătăţii din Rusia – şi ce a ieşit din asta.

Eu doresc ca dvs. şi apropiaţii dvs. să nu fie nevoiţi să treacă prin una ca asta, dar dvs. trebuie să înţelegeţi în ce fel de stat trăiţi şi ce vă poate aştepta, dacă vă îmbolnăviţi.

Cum altfel, dacă peştele de la cap se strică, dacă în toate organele de putere din Rusia se află nişte gunoaie, oameni fără obraz şi onoare, hoţi şi criminali, care se gândesc numai la ce să mai înhaţe (acum câteva zile, literalmente, şeful întreprinderii de stat „Poşta Rusiei” şi-a dispus un premiu de 95 de milioane de ruble), ce palat să-şi mai dureze şi ce iaht să-şi mai cumpere, câte miliarde să mai toace pentru următoarea „olimpiadă” şi campionat la fotbal. Într-un cuvânt, cum să facă spre a se menţine cât mai mult la putere, ca să exploateze şi mai departe poporul şi să fure până se învineţesc, aruncându-i în temniţe şi chiar omorându-i pe cei nemulţumiţi. Dar nu numai la vârf, toată verticala puterii e făcută din această înfiorătoare mocirlă, aidoma ăsteia.

Toate cele enumerate mai sus mi-au sărit în ochi în decurs de câteva zile, efectiv. Dacă eşti informat despre ceea ce se întâmplă în jur nu doar din ştirile de la PERVÎI CANAL PutinTV Şi DACĂ E SĂ CUMPĂNEŞTI CÂTUŞI DE PUŢIN, atunci tabloul general va fi clar. Cei care nu vor să vadă realitatea sunt aidoma struţilor care încearcă să-şi ascundă capetele în nisip, sperând că „pe mine nu mă va atinge, nu vreau să ştiu nimic, la mine, unul, e deocamdată totul bine”. Aceasta e o poziţie naivă şi imbecilă. Când bolşevicii instituiau dictatura, acelaşi enorm număr de oameni gândeau că „pe noi nu ne priveşte, noi avem treburile noastre”. Nu! Îi va afecta, într-un fel sau altul, pe toţi şi nu nădăjduiţi la altceva.

În concluzie, voi delimita nişte lucruri carte derivă direct, inclusiv din exemplele de mai sus.

A „trăi’” pur şi simlu în Rusia nu e cu putinţă. E posibilă doar să supravieţuieşti, mulţumind de fiecare dată cerurilor că ţi-au dărit încă o zi şi cu tine sau cu apropiaţii tăi nu s-a întâmplat cutare sau cutare lucru de groază, care li se întâmplă oamenilor din jur. Federaţia Rusă s-a transformat, de facto, în „Nigeria de Nord” sau într-o Guatemala oarecare, unde nimeni nu este sigur de sine sau pentru apropiaţii săi, unde nimeni nu are niciun fel de drepturi, unde doar 0,1% din populaţie, ai căror copii umblă cu pază, se pot simţi confortabil şi nici ei, întotdeauna. Copii dvs. sunt condamnaţi să supravieţuiască în toate astea – dacă vor avea noroc, atunci nu pentru mult timp, deoarece deja după o generaţie, două Rusia va înceta să mai existe, căci, spre deosebire de ţările africane, de cele latinoamericane, populaţia ei băştinaşă dispare extrem de repede.

Poţi rămâne în Rusia doar din două cauze:

a) neavând posibilităţi de a părăsi ţara, în primul rând, din considerente financiare.

b) pentru a lupta, după puteri, pentru schimbarea statului pe unul în care oamenii vor putea trăi normal.

Alte motive serioase nu există.

„Patriotul” actualului stat putinist e dintre cetăţenii simpli, care vrea menţinerea lui, iar nu schimbarea pe unul nou, unde oameni se vor simţi în siguranţă şi vor putea să de dezvolte; sau pur şi simplu este un om bolnav şi nu foarte dezvoltat. Şi chiar dacă omul însuşi este implicat în jaf şi stă în partidul „Rusia Unită” sau este preocupat de o afacere „în comun” cu funcţionarii, atunci şi pe acest om îl poate afecta totul în ţara unde 15 milioane de bărbaţi beau fufîriki [loţiuni – nota red.], iar 7,5 milioane sunt narcomani, în ţara unde orice „rechin” mai mare din propriul „sistem” te poate păpa în orice clipă şi nimeni nu va băga de seamă. Iar cel care, în Rusia, nu se consideră „patriot” nu vrea să bage de seamă un lucru evident: mizând „să-şi tragă sufletul într-o parte”, e aidoma unei muşte care s-a pomenit într-un borcan cu păianjeni şi vrea „să trăiască nebăgat în seamă până la bătrâneţe şi încă să mai dea viaţă unor muşte chiar acolo, în brocan”. Ceea ce e, de asemenea, o idee extrem de ineficientă, credeţi-mă.

Varianta cea mai corectă e ca, în orice caz, să lupţi ca urmaşii poporului nostru să poată trăi într-o ţară proprie şi normală. Indiferent de unde, din exterior, din interiorul ţării, depinde de posibilităţile fiecăruia. Eu, spre exemplu, consider că aceasta e pur şi simplu datoria noastră în faţa străbunilor care ne-au dat viaţă şi acest pâmânt şi faţă de urmaşi, chiar faţă de Dumnezeu, deoarece nu se poate ca vatra care ţi-a fost dată de soartă şi toţi fraţii şi surorile tale (oricum ar fi ei, sunt poporul tău) să fie lăsaţi pradă sfâşierii şi dispariţiei din neglijenţa ta. Dar, chiar dacă dvs. nu credeţi aşa şi sunteţi indiferent faţă de noţiunile de onoare, conştiinţă, naţiune, datorie, Patrie, atunci simplul bun-simţ  trebuie să vă sugereze că au rămas puţine variante: sau lupţi din interiorul ţării, sau o părăseşti, sau, pur şi simplu, aştepţi decerebrat, până nu o să vă bage, aşa, pentru distracţie, o carafă în fund, cum procedează frecvent poliţia putinistă (nu e obligatoriu, căci variante sunt un milion). Nu veţi reuşi să vă trageţi sufletul pe margine.

Dacă dumneavoastră nu sunteţi de acord cu mine şi scontaţi „să trăiţi liniştit şi pe neobservate în Rusia şi să vă creşteţi în linişte copilaşii”, atunci puteţi să nu mă credeţi, dar dvs. vă veţi aminti acest articol atunci când o să vă vină rândul de a vă convinge personal de faptul că dorinţa dvs. – „vatra mea e deoparte, vreau să rămân pe margine, politica nu mă interesează, eu sunt un om simplu, cui îi trebuiesc, eu n-am treabă” – nu v-a ajutat. Numai că atunci va fi târziu.

SURSA