Relaţiile Republicii Moldova cu NATO şi Uniunea Europeană – încununate de Acordul cu FMI, la nivel de staff-level agreement, şi de demonstaţia că RM poate acţiona eficient în direcţia normalităţii – au beneficiat de sprijinul hotărâtor din partea României, actor consultat în acest sens de cele două mari entităţi internaţionale, a declarat, în esenţă, pentru Realitatea TV, ministrul român de externe, Lazăr Comănescu.

Diplomatul român s-a referit şi la decretul semnat recent de liderul separatist Evgheni Şevciuk cu privire la implementarea obiectivelor referendumului din 2006, când independenţa regiunii transnistrene şi aderarea ei ulterioară la Federaţia Rusă au fost votate de 97% din totalul participanţilor. Reamintind opinia ministrului german al afacerilor externe, Frank-Walter Steinmeier, care, acum două luni, primul dintre oficialii europeni, a vorbit despre un statut special pentru Transnistria, şeful diplomaţiei române a menţionat că Transnistriei i se poate acorda un statut special numai în condiţiile păstrării integrităţiii teritoriale a Republicii Moldova.

Reproducem mai jos, cu unele prescurtări, fragmentul privind Republica Moldova din interviul şefului diplomaţiei române.

— Domnule ministru, declaraţii extrem de dure, venite de la Tiraspol. Domnul Sevciuc sau este în campanie, sau continuă campania începută cu mulţi ani în urmă, la zece ani de la referendum: Tiraspolul cere alipirea forţată (practic, peste Ucraina) de Federaţia Rusă. Cum este privit acest lucru din Bucureşti?

— Înainte de a intra în emisiune, am urmărit împreună, aici, nişte comentarii pe această temă şi înclin să mă asociez celor spuse de domnul Iulian Chifu. Dar aş adăuga cateva lucruri. În primul rând, Republica Moldova este un stat independent, România este prima ţară care a recunoscut Republica Moldova ca stat independent. Este un stat membru al Naţiunilor Unite, un stat membru participant la OSCE. Este stat membru al mai multor organizaţii internaţionale, recunoscut ca atare în integralitatea sa. Sigur că da, există problema Transnistriei, dar pentru această problemă, după cum ştiţi foarte bine, există un format de negocieri: binecunoscutul format 5+2, în care participanţi sunt în calitate de părţi la aceste negocieri (Rusia, Ucraina, Republica Moldova, OSCE şi, ca observatori, SUA şi Uniunea Europeană). În vara aceasta a avut loc, după o întrerupere de doi ani de zile, o reuniune în acest format, în cadrul căreia toţi participanţii (şi este important să reţinem cine sunt, fie participanţi direcţi sau observatori) s-au pronunţat pentru continuarea eforturilor de a se găsi o soluţie la problema transnistreană, în condiţiile în care Moldova trebuie să rămană un stat integru, suveran, în integralitatea sa teritorială. Acest lucru este foarte important de menţionat.

În al doilea rând, săptămâna trecută a avut loc o reuniune informală a miniştrilor de externe din statele participante la OSCE şi acest aspect a fost, de asemenea, foarte clar evidenţiat. Evident că asistăm în această perioadă la tot felul de poziţii exprimate de o persoană sau alta, la tot felul de comentarii, ştiri mai mult sau mai puţin veridice. Eu cred că, într-adevăr, ştirea care a apărut în cursul zilei de astăzi ţine foarte mult de acest context în care se vehiculează tot felul de informaţii şi, mai ales, în contextul în care în Transnistria, în decembrie, vor avea loc aşa-zise alegeri prezidenţiale. Esenţial însă, după părerea mea, este faptul că Republica Moldova e un stat independent. În privinţa problemelor cu care se confruntă: ele trebuie găsite pornindu-se de la necesitatea prezervării integrităţii teritoriale, suveranităţii Republicii Moldova. Cred că acest lucru este cel mai important şi, repet, este vorba de o abordare care este însuşită, inclusiv de actorii la care m-am referit, în formatul 5+2. E foarte important acest lucru.

— Această declaraţie a domnul Sevciuc, care sigur că poate fi tratată în registru electoral, dânsul stând extrem de prost în sondaje faţă de gruparea Tiraspol şi candidaţii acesteia, vine, totuşi, după aproape două luni de la declaraţia unui foarte cunoscut ministru de externe (şi om pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi foarte bine, că a fost ambasador al României la Berlin). Este vorba de domnul Steinmeier care, în urmă cu două luni, a fost primul oficial european care a vorbit de un statut special pentru Transnistria şi poate de asta există o anumită teamă. Ce a vrut să spună domnul Steinmeier?

— Lucrurile trebuie privite nuanţat. Discuţiile care se poartă sunt acelea de a se găsi o formulă asupra căreia Chişinăul să se înţeleagă cu cei de la Tiraspol. Dar o soluţie care să însemne acordarea unor oportunităţi, a unor răspunsuri la unele cerinţe specifice. În contextul însă, repet, al păstrării integrităţii teritoriale a Republicii Moldova. Şi aş mai adăuga ceva (şi s-ar putea ca asemenea demersuri precum cel despre care vorbim acum să aibă legătură şi cu următorul lucru): ştiţi că între Republica Moldova şi Uniunea Europeană există un acord de asociere şi de comerţ liber. După intrarea în vigoare a acestui acord, care se aplică şi întregii Republicii Moldova, se constată că în comunitatea de afaceri din provincia Transnistria există un interes crescând şi o percepţie crescândă asupra oportunităţilor pe care un asemenea acord îl are şi pentru această comunitate de afaceri. Şi s-ar putea ca lucrurile acestea să joace, şi ele, un anumit rol. Dar, repet, suntem într-un context în care Republica Moldova este un stat independent. Actorii esenţiali – în încercările acestea de a se găsi o soluţie la problema Transnistriei, inclusiv Federaţia Rusă, inclusiv Ucraina – au această abordare: rezolvarea problemei transnistrene în contextul păstrării integralităţii teritoriale a Republicii Moldova. Iar România, ştiţi foarte bine, în ceea ce o priveşte, dincolo de faptul că, aşa cum spuneam, a fost primul stat care a recunoscut independenţa Republicii Moldova, este recunoscută în momentul de faţă ca un actor important, care este consultat cu privire la modul în care să evolueze relaţiile dintre Uniunea Europeană, comunitatea euro-atlantică şi Republica Moldova Şi v-o spun ca unul care a fost şi este implicat direct în aceste demersuri. Suntem consultaţi şi asta spune multe. Şi aţi văzut acordul la care s-a ajuns la nivel de staff-level agreement, cu Fondul Monetar – urmare, pe de o parte, a îndeplinirii unor condiţii pe care şi le-a asumat guvernul Republicii Moldova, pe de alta, a conlucrării cu noi, cu Fondul Monetar, cu instituţiile de la Bruxelles, cu partenerii din Uniunea Europeană şi cei euro-atlantici. Ca atare, toţi aceştia au recunoscut că Moldova a făcut paşi importanţi în continuare, în ciuda unor semne de întrebare de la sfârşitul anului trecut, începutul anului curent. Iată că Republica Moldova a fost în măsură să demonstreze că poate acţiona şi acţionează.

— Dvs aţi făcut o recomandare foarte interesantă ambasadorilor, deşi nu ştiu dacă v-aţi referit doar la ambasadorii noştri sau v-aţi referit la toţi ambasadorii, despre cunoaşterea istoriei: cât de important este pentru un ambasador să cunoască istoria ţării în care se află. Întrebarea mea este foarte directă şi sper ca răspunsul Dvs. să fiecât se poate de direct şi de elaborat, de asemenea: ambasadorul Pettit, al Statelor Unite la Chişinău, cunoaşte istoria Moldovei?

— Cred că v-aţi referit la o afirmaţie pe care am făcut-o în cadrul unei conferinţe comune de presă cu secretarul general al NATO; era chiar în ziua în care se aflase despre... Nu ştiu dacă cineva sau altcineva cunoaşte sau nu suficient istorie. Ce pot să vă spun este următorul lucru: cred că este loc pentru toţi dintre noi să cunoaştem cât mai în profunzime istoria. Pentru că istoria ne învaţă, în primul rând, să înţelegem lumea, cum evoluează în timp, să înţelegem unde sunt chestiuni de sensibilitate, care pot să aibă un rol stimulator, dar pot să genereze şi semne de întrebare. Şi de aceea este foarte bine să cunoaştem istoria şi sensibilităţile... Avem multe exemple şi în Europa despre asemenea sensibilităţi, dar tot în Europa avem suficiente exemple privind capacitatea de a depăşi sensibilităţi deosebit de puternice atunci când ceea ce ne animă este să mergem înainte impreună. Din această perspectivă, vreau să vă spun un singur lucru. În ceea ce priveşte sprijinirea eforturilor de apropiere a Republicii Moldova până la aderarea deplină – sperăm noi – în UE, de integrare şi de transformări democratice, am beneficiat şi beneficiem de o cooperare foarte strânsă, inclusiv – şi în mod deosebit – cu Statele Unite ale Americii. Şi în luna mai, când am fost împreună cu primul ministru la Washington, aş vrea să reamintesc că am semnat, cu conducerea USAID, un Memorandum de Cooperare în privinţa asistenţei pentru dezvoltare, cu obiectiv principal, de a conlucra împreună, România şi Statele Unite ale Americii, pentru realizarea de programe în sprijnul Republicii Moldova. Aceasta este poziţia Statelor Unite ale Americii. Şi cred că comunicatul pe care Ambasada SUA de aici de la Bucureşti l-a dat imediat...

— A fost cu totul altceva. Ambasada SUA de la Bucureşti s-a dovedit cu totul altceva faţă de Ambasada SUA de la Chişinău.

— Bun. Şi cu asta revin la idee: cunoaşterea cât mai profundă şi înţelegerea istoriei sunt, ambele, extrem de importante pentru orice diplomat.