Cu cât ne apropiem de începutul oficial al campaniei pe dreapta, cu atât spiritele se încing. Neoficial, campania este în toi. Atât candidații înregistrați, cât și cei care încă își colectează semnăturile se străduiesc să fie prezenți peste tot unde se poate și chiar unde nu e cu putinţă: în casele oamenilor, în grădinițe, școli, pe la înmormântări, botezuri, nunți, hramuri, cumătrii etc. Cei mai cunoscuți reușesc chiar să apară în compania unor somități (de regulă, înalți demnitari de stat), în dorinţa de a prelua măcar o câtime din imaginea acestora.

O mișcare cu vădită tentă electorală a făcut-o Iurie Leancă: deplasându-se în Germania, a avut întâlniri cu personalități importante de la Berlin. Culmea vizitei e întâlnirea cu cancelarul Angela Merkel. Înaltul oficial german a lăsat inechivoc să se înţeleagă faptul că susţine candidatura lui Iurie Leancă în alegerile pentru funcția de președinte al Republicii Moldova. Sugestia făcută de către conducătorul unuia dintre cele mai importante state ale Uniunii Europene a fost, însă, primită cu răceală de dreapta „proeuropeană” de pe malul Bâcului. Lideri de partide, formatori de opinie, jurnaliști, la unison, s-au străduit să minimalizeze pe cât s-a putut mai mult mesajul venit de la Berlin. Unii au preferat să treacă cu vederea semnificația întrevederii cancelarului german cu liderul PPEM, alții nu s-au sinchisit să declare că nu s-a întâmplat nimic deosebit şi că, mai nou, Angela Merkel nu mai este cine a fost. Reacția unor pretendenți la președinție poate fi înțeleasă: este vorba de o concurență pe aceeași parte a eșichierului politic. Dar trezește nedumerire poziția formatorilor de opinie, cărora le revine misiunea să tălmăcească partea nevăzută a politicii, din spatele unor întâlniri și declarații, la prima vedere, simbolice, convenţionale, dar care – în realitate – poartă o puternică încărcătură politică şi cer, deci să fie luate în serios.

Pe urmele lui Iurie Leancă, în căutarea unui sprijin în afară, numai că, de data aceasta la Bruxelles, a mers un desant PLDM-ist, în frunte cu noul său președinte, Viorel Cibotaru. În lipsa propriului candidat la prezidențiale, aceștia au luat-o cu ei pe Maia Sandu, candidatul PAS. În capitala Belgiei, delegația PLDM-PAS avut o întrevedere cu președintele Partidului Popular European. După întâlnirea cu Joseph Daul, președintele PLDM, Viorel Cibotaru, a venit în fața jurnaliștilor cu următoarea afirmație: „Majoritatea alegătorilor PLDM o sprijină pe Maia Sandu”. Opinând că majoritatea membrilor Consiliului Politic Național PLDM vor susține candidatura Maiei Sandu  în alegerile prezidențiale din 30 octombrie 2016.

Declarația liderului PLDM avea să arunce în aer aparenta liniște în derularea epopeii cu candidatul unic al „dreptei”. După cum era de așteptat, cei din tabăra lui Andrei Năstase s-au alertat la maxim. Afirmația președintelui PLDM a căzut pe neașteptate pentru cei de la PDA. Tocmai când credeau că anume candidatul lor – ușor, ușor; mai în glas, mai în surdină –va fi identificat în calitate de candidat unic.

Din informația apărută în spațiul public, am aflat că, inițial, Maia Sandu și Andrei Năstase au ajuns la înțelegerea că drept candidat unic va merge liderul cu cele mai mari șanse. Au bătut palma și în privința mecanismului de identificare a candidatului unic. Se convenise că vor fi efectuate câteva studii sociologice, realizate de societăți specializate, din afară. Până aici, totul bine și frumos. Problemele au început atunci când Andrei Năstase, analizând tendințele revelate de ultimele sondaje, a înțeles că nu are nici o șansă în fața Maiei Sandu. Drept care toată artileria mediatică, toți „experții” din dotare au fost puși la treabă, spre a o constrânge Sandu ca să renunțe în favoarea lui Andrei Năstase. Mai întâi au încercat să improvizeze – din mers, după dulcele obicei al locului – un for civic, dar, vai, n-a mers. Candidatul PAS nu a vrut să participe la acest joc și a spus, previzibil: Pas!

Apoi s-a anunțat mobilizarea pentru un cabinet din umbră. Nici asta nu a mers, fiindcă nici Maia nu a mers. Sandu și echipa sa insistă pe înțelegerile inițiale, cu sondajele independente. Acum, îi vedem pe băieții din anturajul liderului PDA lamentându-se şi încercând să demonstreze că sondajul nu este cea mai indicată modalitate. Angajându-se în exerciții de brainstorming, în direct, din studiouri, vin cu cele mai bizare propuneri: de la faptul că Năstase poartă, ca să vezi, pantaloni și până la instalarea unor urne pentru vot pe la sediile partidelor, ca lumea să-și exprime opțiunile. Un fel de primeris [alegeri interne în partid] în variantă moldovenească.

După cum ușor putem observa, cel mai agitat dintre toți este candidatul PDA, Andrei Năstase. Împins cu insistență din spate, Năstase s-a transformat într-un adevărat Figaro al politicii de la Chișinău. Oferindu-se în toate alianțele posibile și imposibile, ba punând, ba retrăgând batista de pe țambalul geopolitic, el este gata de orice, numai să ajungă la putere. Cel mai nostim lucru care mi-a fost dat să-l aud de la adepții lui Andrei Năstase este povestea cum că acesta ar fi candidatul antioligarhic!...

Între timp, după presiuni masive și învinuiri de trădare, președintele PLDM a fost nevoit să precizeze: „PLDM nu a luat încă o decizie pe cine să susțină”. Deznodământul, aşadar, se amână. Deși demult este clar că drept candidat unic va fi sau Andrei Năstase, sau... nimeni! Vorba clasică: aut Caesar, aut nihil!