Spionajul, una din cele mai vechi îndeletniciri din lume, este apanajul profesioniștilor în domeniu. Ce te faci însă când el se combină cu trădarea de țară, cu interesele financiare și chiar proiecte politice de susținere a intereselor unui stat străin de către un politician sau funcționar public, care are acces la informații sensibile, pe care altfel ar trebui să le folosească spre beneficiul propriului stat?

Spațiul post-sovietic e o regiune predilectă de acțiune a serviciilor secrete ruse. Până acolo încât serviciul intern de informații al Federației Ruse, FSB, urmaș al mult mai celebrei KGB, este cel ce se ocupă de întreg spațiul post-sovietic, și nu spionajul extern rus, SVR. Li se adaugă GRU, serviciul de informații al Armatei ruse, extrem de prezent și agresiv în ultima vreme pe toate meridianele. Toate aceste servicii au o componentă operativă ntabilă, ceea ce înseamnă că derulează operațiuni importante agresive în spațiile vizate.

Cum noile state independente nu s-au născut nici cu forțe armate proprii, nici cu servicii de informații, serviciile secrete ruse au zburdat liniștite în tot acest spațiu. Mai mult, și atunci când aceste instrumente ale unui stat au început să fie formate și să funcționeze, la bază erau tot militari și ofițeri de intelligence care proveneau din fostele structuri sovietice și care aveau colegi, prieteni, camarazi, superiori în serviciile ruse. De aici și dominația totală a acestor servicii naționale ale noilor state de către FSB și GRU, mai mult, uneori chiar numirea unor șefi ai serviciilor naționale era făcută de la sau cu aprobarea Moscovei (vezi cazul SBU în timpul lui Yanukovici).

Momentul major de ruptură a fost cel al revoluțiilor colorate sau al războaielor de eliberarea națională. Dacă Georgia și-a dezvoltat capabilități de intelligence majore după preluarea puterii la Tbilisi de către Mihail Saakashvili, după Revoluția trandafirilor din 2003, în Ucraina lucrurile au curs mult mai dificil și cu mai multe urcușuri și coborâșuri, plecând de la administrația naționalistă a lui Kravciuk, care a lansat ideea instrumentelor independente și s-a apucat să le construiască, până la administrația Kuchma, care a dorit un Dialog Intensificat cu NATO și a făcut reforma sectorului de securitate cu Alianța, cu mai mult sau mai puține realizări, și continuând cu Viktor Yushcenko și Revoluția portocalie. Succesiunea de regimuri cu dus-întors nu a ajutat la o structură de informații complet independentă la Kiev, aceasta născându-se, încet-încet, după anexarea Crimeii și agresiunea militară din Estul Ucrainei și după reforma sistemului de securitate începută atunci. Deci greu.

O istorie similară a avut-o și o are SIS al Republicii Moldova. Crearea MSN la origine a fost departe de a fi o desprindere de structurile Rusiei, ci, mai degrabă, o continuitate post- sovietică. De la înființarea SIS, independența sau dependența serviciului de informații de omologii săi ruși au urmat curentele de independență sau dependență ale Republicii Moldova de Rusia la nivel politic. Pașii au fost dificili și au fost urcușuri și coborâșuri. Ceea ce putem spune este că independentistul naționalist (moldovenist, e adevărat) Vladimir Voronin a fost unul dintre cei care a susținut cu adevărat o asemenea desprindere, după 2003, dar lucrurile nu au fost liniare sub conducerea sa. După 2009, au fost pași mai consistenți, efectuați prin reforma sectorului de securitate și programe de twining, dar și aici pașii au fost mai degrabă modești sau timizi.

Astăzi putem să privim cu atenție și relativ mai încrezător instituția, odată cu scoaterea sa din subordinea președintelui pro-rus ce avea să vină, Igor Dodon, și plasarea în subordinea Guvernului și a Parlamentului. Dar nici aici consolidarea orientării nu pare deplină. Câteva lucruri merită menționate, de la radicalizare islamică și expulzări, la arestarea luptătorilor străini din teatrul din Estul Ucrainei, mergând până la prevenirea unor mișcări separatiste și interceptarea unor documente speciale mergând până la militarii ruși ce traversau Aeroportul Chișinău, în drum spre Tiraspol, în toate aceste cazuri s-au făcut pași importanți de către SIS.

Totuși punctele majore de sprijin în optimismul dezvoltării independente a unui serviciu de informații vin de la contribuția acordată de serviciu la celebra afacere a spălării celor 22 miliarde de dolari prin bănci din Republica Moldova – nu prevenție, dar sprijin pentru cunoaștere și probare ulterioară a celor implicați. Mai nou, am avut și cazul unui spion trădător de țară înregistrat.

La 17 martie curent, procurorii Procuraturii pentru Combarea Criminalității Organizate și Cauze Speciale de comun cu ofiţerii de informaţii şi securitate au reţinut în flagrant delict un cetățean al Republicii Moldova, care a deținut funcții de demnitate publică o perioadă îndelungată, inclusiv pe cea de deputat în cadrul Parlamentului Republicii Moldova, Iurie Bolboceanu. Arestarea în flagrant s-a petrecut în momentul transmiterii unor informații de interes național către Alexandr Grudin, ajutorul atașatului militar rus.

Ancheta derulată mai bine de 7 luni a probat recrutarea, pregătirea și desfășurarea infracțiunilor prevăzute de art. 337 și art. 338 a Codului Penal al R. Moldova - ,,Trădare de patrie" și ,,Spionaj", dar și al întregului modus operandi. Nu vom intra în detalii aici. Cert este că măsura arestării și expunerii publice, cu toate datele și probele posibile, a demonstrat – pe de o parte – hotărârea instituțiilor responsabile de a interveni și capacitatea de a o face profesionist, cu toate probele la dispoziție. Și aici merită atenție și interpretare gestul desfășurării și expunerii unui asemenea caz.

Că Rusia spionează în Republica Moldova, e un lucru comun. Zburdă în acest spațiu cu toate instrumentele la vedere. De la exploatare în orb la plasarea reprezentanților săi în funcții de decizie. Faptul că azi avem un caz expus arată că limitele au fost depășite demult și că există decizia fermă a Chișinăului de a riposta. Bolboceanu nu e decât un instrument, un element în uriașul aparat funcțional al serviciilor ruse de la Chișinău. Unii se află în funcții publice, alții în înalte demnități ale statului până la cel mai înalt nivel. Aici aveam de a face cu formule de livrare de informații versus bani într-o formă conspirativă, profesionistă. Dar la nivelul spionajului făcut de politicieni și decidenți, alții primeau cărămizile de bani cash aproape la vedere, în locuri publice, direct de la reprezentanți diplomatici. „Cu ce mă bucurați astăzi”, întâmpina un asemenea înalt și titrat politician pe funcționarul de la Ambasada Rusă care îi livra pachetul cu bani, potrivit unor cetățeni care au asistat fără voie la acest proces.

Atunci, altădată, acest joc nu a fost sancționat. Plata cu plicurile și cărămizile de bani (dolari, euro, doar nu ruble sau lei moldovenești) e una curentă și la vedere, și nu se sesizează nimeni de enormitatea plății de către cetățeni străini a unor lideri politici cu atribuții majore în instituțiile statului. Să ne mai mirăm atunci de nivelul de securitate al Republicii Moldova și de gradul de penetrare al instituțiilor de către serviciile statelor terțe?  Cu precădere Rusia?

Republica Moldova nu e singura vizată. Iată, zilele trecute Serviciul de Securitate al Ucrainei a reținut nouă persoane, despre care se spune că sunt membri ai rețelei de informații a serviciului de informații militare ruse GRU, potrivit șeful aparatului directorului Serviciului de Securitate al Ucrainei, Aleksandr Tkaciuk, rețea formată din foști și actuali militari. Scopul lor era de a pătrunde în obiectivele de importanță strategică din regiunile sudice ale Ucrainei pentru colectarea de informații, precum și desfășurarea de acte de sabotaj și atacuri teroriste. Coordonatorul rețele de agenți GRU era o femeie din Odesa, funcționar public, instruită în centrul de informații GRU din Crimeea. Patru agenți GRU sunt arestați. Restul se afla „sub controlul” SBU.

Și în SUA o investigație vizează, de această data, componenta agenților de influența din preajma viitorului președinte Trump și din zona administrației sale. Toate pentru a stabili foarte clar care sunt acțiunile legitime și care sunt cele care se încadrează în serviciile plătite de către serviciile ruse.

Acțiunea SIS de zilele trecute se constituie într-un avertisment extrem de serios de descurajare credibilă, lansat de SIS și de autoritățile Republicii Moldova. Acesta a fost un caz, pot urma și altele, până la cel mai înalt nivel. Oricine din sfera politică se îndeletnicește cu spionajul pe bani și cu trădarea de țară, pe motiv că Republica Moldova trebuie târâtă în străfundurile Siberiei, într-un viitor nou Imperiu Rus, trebuie să știe că Republica Moldova e un stat serios și că spionii și trădătorii vor plăti. Până la cel mai înalt nivel, repet. Aviz amatorilor! Și tuturor celor care trebuie să-și caute în conștiință momentele în care au dat informații și au primit bani, eventual în locuri unde au fost deja filmați și unde există martori, care sunt expuși și care sunt vrednici să-și piardă funcțiile și să înfunde ca atare pușcăriile. Indiferent de locul în ierarhia de decizie și mandatul pe care-l dețin!...