Războiul hibrid al Rusiei împotriva Ucrainei, planurile Moscovei cu privire la Donbas și haosul ce poate urma sunt temele interviului acordat portalului Deschide.MD de Mikhailo Samus, expert în cadrul Centrului pentru Armată, Conversie și Dezarmare din Kiev.

— Domnule Samus, Putin a decretat în 2015 că orice cetățean străin, care nu are probleme cu legea, poate să devină mercenar în Armata Rusă. Ce se are în vedere prin „nu are probleme cu legea”?

— În primul rând, dacă vorbm despre separatiștii din Donbas, care au luptat împotriva Ucrainei și care, apoi, au trecut în Armata Rusă, în bază de contract, nu cred că cineva le-a cerut vreun cazier judiciar. Pentru ei pun cuvânt comandanții, militarii ierarhic superiori. Dacă omul nu apare în baza de date judiciare din Rusia, atunci el poate fi mercenar, fără nicio problemă.

— Dar dacă eu sunt cetățean al Republicii Moldova și vreau să devin mercenar în Armata Rusă, am nevoie de un act care să certifice că nu sunt cercetat penal în Republica Moldova?

— Da, posibil veți avea nevoie de un cazier juridic, care să fie tradus în limba rusă și cu apostilă.

– De ce anume legați decizia lui Putin cu privire la mercenariatul în Armata Rusă?

– După semnarea acordurilor de la Minsk, a apărut chestiunea transferului forțelor militare de pe linia de demarcție într-un cadrul legal. Rușii aveau o agentură serioasă în Donbas, batalioane care se subordonau diferitor entități militare rusești – GRU sau unur formațiuni de cazaci. Era foarte complicat să conduci toate aceste structuri. În Debalțevo au luptat unități motorizate și tancuri care venite din Rusia, care aveau, fireşte, comandament rus. Atunci, rușii și-au dat seama că nu a existat o intercacțiune foarte clară între unitățile ruse și cele subordonate nu se știe cui, diferitor cazaci și atamani. Acești oameni – care erau pe cont propriu – puteau să fugă oricând, nu erau de încredere. De aceea armata rusă lucra lângă Debalțevo de sine stătăror. Atunci a apărut problema organizării acestor oameni. S-a decis să se lucreze pe principiul centrului armatei teritoriale. S-a creat o brigadă oficială, cu ofițeri, comandament, comandanți de batalioane. Oamenii care nu aparțineau niciunei structuri legale au fost ataşaţi acestei brigăzi. Astfel s-a făcut ordine pe mai multe direcții: statistică, conducere, logistică şi aşa s-a ajuns la o anumită normalitate. Deci, s-a luat decizia cu privire la schimbarea legislației, pentru ca toți ceia care au luptat pentru realizarea proiectului Novorosia să aibă un statut oficial.

— Pe 26 august, Ucraina și așa-numitele republici populare Donețk și Lugansk au ajuns la o acord privind încetarea focului în zona de demarcație, pentru a permite copiilor să meargă la şcoală. În ce măsură se respectă acordul respectiv?

— Formatul de la Minsk presupune participarea Rusiei, Ucrainei, OSCE și a reprezentanților așa-numitor republici populare. În acest format a și fost semnat acordul. S-a convenit ca pozițiile de pe o parte și de alta să se afle la o distanță de cel puțin un kilometru. Cu toate acestea, în fiecare zi moare câte un soldat, doi, iar câțiva sunt răniți. Aceasta este statistica ultimei luni.

— OSCE presează acum partea moldovenească să accepte anumite concesiuni față de cea transnistreană și să-i ofere un statut special în cadrul Republicii Moldova. Se pregătește un precedent pentru Donbas?

— E clar, e același algoritm. Rusia lucrează după modelul transnistrean în Donbas. Este clar că Rusia folosește aceleași clișee pentru a menține influența în regiune, controlul asupra Ucrainei, asupra Moldovei. Moscova, pur și simplu, nu vrea să permită ca Ucraina și Moldova să se dezvolte mai repede decât Rusia. În acest sens Rusia folosește orice organizații internaționale pentru a-și atinge scopurile: culturale, politice, religioase. OSCE este unul dintre instrumentele de care Rusia uzează pentru a-și atinge scopurile în măsura în care organizaţia în cauză îi permite să facă acest lucru. Atât timp cât Rusia finanțează OSCE, ea are posibilitatea să o şi influențeze. Deoarece din OSCE fac parte toate țările, printre acestea sunt state care susțin politica Rusiei, dar sunt şi state eurosceptice, care tot îl susţin pe Putin. Atât timp cât vor exista conflicte ca Transnistria, va exista și OSCE.

— Bună definiţie!

— De fapt, OSCE a fost creată spre a monitoriza Protocolul de la Helsinki, pe care, de altfel, Rusia l-a și încălcat revizuind granițele atunci când a anexat Crimeea. Astfel s-a pus problema privind reeditarea protocolului respectiv, pentru că granițele au început să se schimbe.

— Pot oare oamenii care locuiesc pe teritoriul ocupat de separatiști și care vin în Ucraina să-și ridice pensia (acești turiști pensionari, cum li se mai spune), pot ei să schimbe situația în autoproclamatele republici? Ei doar sunt conștienți de faptul că situația lor este mult mai proastă decât înainte.  

—Paradoxul constă în faptul că acești oameni sunt în etapa de negare. Ei spun că ceea ce s-a întâmplat în Ucraina este vina Maidanului. Ei nu vor recunoaște niciodată că pe umerii lor a venit „lumea rusă”. Dacă ei vor recunoaște că în Donbas e mai rău de trăit, înseamnă că ei vor recunoaște că ei au greșit și că sunt proști sau că au fost prostiți. Nu, zic ei atunci, de vină este Maidanul! Dacă nu ar fi fost Maidanul, îşi închipuie ar fi locuit minunat cu Ianukovici mai departe. Chiar și în orașele eliberate există oameni – 30% din populație – care așteaptă revenirea lumii ruse. Aceștia susțin Rusia. Numărul lor nu se schimbă: este un contingent stabil.

— Cum diferă abordarea acordurilor de la Minsk în cazul Rusiei, al Ucrainei?

— Acordurile de la Minsk, formal, sunt un document foarte pozitiv.  Ce conține modalități tradiționale de rezolvare a conflictelor, aplicate în ultimii zeci de ani în întreaga lume. Este vorba de încetarea focului, de îndepărtarea părților de la linia de demarcație, de perioada de stabilizare și, apoi, de rezolvarea politică a conflictului. Însă documentul este redactat astfel, încât nu conține un algoritm al timpului, nu sunt termene clare: când anume trebuie să fie realizate aceste etape și nici nu este nuanțată succesiunea pașilor. Partea ucraineană cere ca, la început, să fie încetat focul, apoi să fie îndepărtate forțele armate de pe linia de demarcație, în fine, să fie introdus un contingent armat internațional. Forțele armate ruse să fie scoase de pe teritoriu, sub monitorizarea acestui contingent. Toate formațiunile militare locale urmează să fie dezarmate. Ar urma o perioadă de stabilizare, timp în care se instituie legea și ordinea constituțională. Abia după acestea se trece la alegeri libere în regiune. Rusia, dimpotrivă, cere ca la început să se înceteze focul, să se îndepărteze părțile de pe linia de demarcație, iar apoi să se treacă la etapa de alegeri în regiune. Ucraina ar trebui să permită alegerile pe aceste teritorii și să ofere un statut special acestor teritorii. Abia după aceasta se va trece la dezarmare, adică la scoaterea contingentului rus de pe teritoriul Donbasului. Toată lumea își dă seama că, dacă acest scenariu va fi pus în aplicare, în Ucraina vor mai apărea regiuni și minorități care vor cere statut special în Ucraina: ruşii din Transcarpatia, românii din Cernăuți, ungurii din vest, bulgarii din sud, plonezii în nord-vest. Un plan care va provoca haosul!