Toate formaţiunile politice atât de la Guvernare, cât şi din opoziţie, se opun cu vehemenţă votului uninominal anunţat ieri de PD, în frunte cu Vlad Plahotniuc. Subiectul nu poate fi dezbătut prea mult pe substanţă deoarece încă nu a fost publicat proiectul de lege care conţine aceste modificări. Prin urmare, Deschide.MD a încercat să-l analizeze în dimensiuni mai largi într-un scurt interviu cu Igor Munteanu, directorul executiv IDIS Viitorul.

— Aș vrea să exprimați o opinie personală, în calitate de cetățean și de alegător, în legătură cu inițiativa lui Vlad Plahotniuic privind votul uninominal. Cât de oportună credeți că este această iniţiativă pentru Republica Moldova, dacă avem în vedere maturitatea clasei politice și de cultura electorală?

— În primul rând, publicul local este foarte bine avizat asupra preferințelor PD în ceea ce ţine de materia modificărilor la Codul Electoral. Liderii PD vorbesc deja de vreo 5-8 ani despre sistemul uninominal. În teorie, și sistemul electoral uninominal este un sistem ca orice altul: are avantaje și dezavantaje, riscuri și costuri, care pot fi diluate ori multiplicate în funcție de contextul politic. Există o anumită rezistență la acest tip de sistem electoral care, în opinia unor actori politici, ar încuraja corupția politică, folosindu-se de candidați în alegeri ca de nişte popice la biliard. Eu cred că nu ar trebui să tratăm cu neglijență aceste puncte de vedere, dat fiind navetismul politic din actualul Parlament al RM, în care notăm cca. 26 de deputați neafiliați, care migrează continuu între diverse partide politic, mai ales atunci când este nevoie de voturi de oportunitate. Sigur, sistemul electoral proporțional majoritar nu este un sistem perfect, iar alegătorii se pare că s-au săturat de anumite partide politice, de listele lor și de faptul că nu există, aparent, nicio legătură între dorința fierbinte a electoratului de a căuta „fețe noi”, politicieni integri și realitățile în care aceleași partide își impun, prin listele electorale, aceiași oameni. Actualul sistem de partide politice știrbește din reprezentativitatea clasei politice. După cum se știe, însă, orice sistem electoral este un instrument prin care poți crește ori descrește participarea, alias reprezentativitatea politică a cetățenilor, iar actualul sistem de partide în Republica Moldova generează inegalități politice pe bandă rulantă. Aceste inegalități sunt legate atât de slaba reprezentare a populației din regiunile țării în legislativul național, cât și de anumite carențe sistematice, care forțează sau conservă inegalitatea politică, cum ar fi: diverse mecanisme de finanțare ilicită a unor actori politici, folosirea resurselor administrative, dar și a mecanismelor mai sofisticate, generate de o piață mediatică monopolizată de marii moguli, concomitent cu diviziunile existente de natură lingvistică și națională. Va rezolva sistemul uninominal aceste probleme de sistem? Mă tem că nu și, aparent, autorii săi nici nu-și propun acest lucru, ceea ce face legitim efortul de a trata cu prudență proiectul propus, chiar cu un anumit tip de scepticism conștient, luând în considerație temerile exprimate de mediul academic , de societatea civilă, chiar și de anumite studii și publicații, care atestă faptele care stau în spatele riscurilor vizând un grad de corupție chiar mai mare într-un sistem în care lupta se va da pentru sacii de bani în campanie şi, ca atare, tot mai departe de agenda cetățenilor, de nevoile și controlul cetățenesc asupra modului în care anumiți reprezentanți ai clasei politice își extrag rentele, adică banii nemeritatți.

— Referitor la promovarea coruperii deputaților, ca să devină loiali uneia sau altei entități politice. Faptul că se dorește demiterea deputaților înainte de termen, poate fi un contra-argument?

— Și da, și nu! În actualele condiții, Constituția RM stabilește (art. 68) principiul „orice mandat imperativ este nul”, însemnând că, odată aleși, deputații nu pot fi retrași, consfințindu-se astfel, prin alegerea lor, un fragment din suveranitatea poporului, reprezentată de corpul legislativ. Ei nu pot fi retrași din Parlament, chiar și atunci când „se rup” din partidele care-i aduc în jilțurile de deputați, excepție făcând situațiile în care legislativul este dizolvat (art. 69). Schimbarea acestui aranjament constituțional cere, astfel, modificări constituționale. Nu-mi dau seama dacă există suficiente voturi pentru modificarea Codului Electoral, lege organică, în conformitate cu care cetățenii ar obține dreptul de a se mobiliza, conform inițiativei propuse, pentru a cere din numele populației circumscripțiilor electorale dreptul de a rechema deputatul ales, indiferent de motivele supărărilor, conflictelor ori altor chestiuni care pot inflama spiritele electorale. Cu certitudine, însă, enunț ipoteza că acest mecanism democratic ar putea crea nu doar efecte pozitive, etichetate drept „răspundere politică”, dar și condiții de instabilitate politică, pornind de la fragmentarea puternică a populației RM. Sigur, autorul inițiativei (PD) poate spune multe lucruri atrăgătoare pentru oamenii nemulțumiți de partide politice, cum ar fi „deputații vor fi puși la treabă”, „ei vor fi sancționați pentru comportamentul, șmecheriile lor”, „acești deputați vor fi puși sub controlul cetățenilor”. Trebuie să fiți de acord: sună bine. Dar se știe că defectele partidelor politice țin și de modul deformat în care presa aservită celor bogați își face meseria și de impactul, impardonabil de mare, al presei străine (de limbă rusă) asupra electoratului. Cu toții știm prea bine că o parte din mass-media electronică, radio și televiziune aparțin unor moguli de presă, care nu-și pun probleme de conștiință privitor la codurile denotologice încâlcate și nici la atacurile la persoană, pe care unii politicieni le confundă adeseori cu „lupta politică”. Cum putem să eludăm faptul că până și domnul Plahotniuc este mogul de presă, care contribuie cu partea sa de vină la deformarea spațiului informațional din Republica Moldova, având, se pare, o percepție mult prea pozitivă despre starea actuală de lucruri în presa autohtonă. În sfârșit, ar trebui să închei răspunsul meu prin a remarca faptul că schimbarea unui sistem electoral presupune atingerea unui anumit punct de consens național asupra oportunității de modificare a legislației în vigoare. Dincolo de orice retorică, trebuie să existe acceptabilitate și dialog asupra aspectelor conflictuale. Nimeni nu are de câștigat prin impunerea „pumnului” în relația dintre partidul puterii (PD) și opoziție, după cum nici târgurile politice nu pot garanta acceptabilitate și agendă publică pozitivă. Sigur, PD se grăbește să schimbe sistemul care îl favorizează, pentru că nu îl poți schimba decât cu un an înainte de viitoarele alegeri, respectiv, există o perioadă relativ limitată în care această inițiativă poate să construiască noile reguli. 

— Exact, mai ales că în iunie avem următoarea ședință a Comisiei de la Veneția și, cel mai probabil, se va încerca obținerea unui aviz asupra acestui proiect, până atunci…

— Da, deja un oficial al Comisiei de la Veneția a fost recent în vizită pe la Chișinău și si-a dat cu părerea. Dar trebuie să menţionez că, aparent, domnul președinte al Comisiei de la Veneția, Buquicchio, s-a aflat, mai degrabă, într-un fel de vizită privată, adică neformală, cu toate ingredientele care înseamnă ca anumite vizite să fie informale, și este greu de presupus că afirmațiile sale difuzate în diverse publicații electronice reprezintă, de fapt, voința Comisiei de la Veneția. Putem presupune, în spatele acestor acțiuni de PR, că cineva ar fi destul de preocupat de lipsa unui consens național în spațiul public asupra acțiunilor sale politice și că s-ar putea să nu reușească să adopte aceste modificări esențiale pentru legislația electorală din RM, ceea ce s-ar răsfrânge asupra șanselor electorale propuse. Dar tot atât de adevărat poate fi ca această inițiativă să fie adoptată – eventual – poate tot în prima lectură, ca și proiectul de lege cu privire la amnistia de capital, care a sfârșit prin a fi retrasă, în cele din urmă.

— Dar, din punct de vedere mai tehnic, care credeți că ar fi cel mai mare semn de întrebare, care planează asupra acestui sistem uninominal? De exemplu, unii se întreabă cum va fi constituită majoritatea parlamentară, alții – care vor fi costurile unui scrutin în baza acestui nou sistem...

—Sunt foarte multe nedumeriri de concept și de implementare. În primul rând, nu se știe cum vor fi distribuite locurile garantate pentru diaspora, așa cum promite inițiativa PD. La ultimele alegeri au votat 136 de mii în afara hotarelor Republicii Moldova, câte locuri vor fi distribuite, asta deja depinde de statistica electorală și de registrul național al alegătorilor. Și aici avem altă problemă: noi nu avem rezultatele depline ale Recensământului din 2014 și, respectiv, nu avem cum ști câtă populație este peste hotare și care populație va fi alocată circumscripțiilor electorale. Manipularea hotarelor electorale este cunoscută în știința politică drept garrymandering și servește, de regulă, partidelor aflate la putere. Vrem noi să declanșăm noi motive de conflict între putere și opoziție, adoptați aceste modificări legislative de capul autorilor, fără consultări, fără analiză de riscuri și fără opoziție! Cred cu tărie că schimbarea unui sistem electoral nu este același lucru cu schimbarea tăbliței de pe ușa unui funcționar electoral și nici teatrul unui singur actor, chiar și al unuia cu foarte multe ambiții personale. Este o chimie fină între principiul echității politice și statistica electorală... În acest moment, noi nu putem ști care ar fi costurile noului sistem propus de PD și nici care sunt alternativele lui (status quo). Știm doar că avem deja un sistem electoral imperfect, dar nu există un consens suficient în Parlament și în afara Parlamentului asupra modului cum îl schimbăm. Această inițiativă va trezi mai multe tipuri de reacții și mă tem că unii actori politici dezvoltă o malefică dorință de a „împărăți” fără a pricepe cum să guverneze. Deja se observă că reacțiile nu vor fi ușoare la schimbarea Codului electoral. Astfel, dacă vocile din conducerea PSRM au spus că nu vor accepta uninominalul sub nicio formă, s-ar putea ca, în cele ce urmează, PSRM să accepte un târg, cum ar fi sistemul electoral mixt, după cum a negociat și alte teme și poziții politice în primele două luni de la inaugurarea lui Dodon. Presa e plină de speculații în acest sens. Totuși, un sistem electoral nu trebuie modificat plecând de la târgurile care se fac în spațiile dominate de bani și ambiții deșarte, ci în urma unor discuții deschise, transparente, înzestrate cu argumente raționale și lideri credibili. Or până în acest moment, asupra inițiativei propulsate de PD nu există un curent favorabil, nici măcar în societatea civilă. Respectiv, ar trebui, înainte să anunțăm cu trâmbițe și fanfare o inițiativă politică, să existe suficientă maturitate politică, ca să fie cântărite și argumentele pro, și cele contra. Domnul Dodon a declarat deja că un sistem electoral ar trebui să ia în calcul și participarea transnistrenilor: asta e o altă epopee, care se include abrupt în discuțiile lansate de PD asupra unui nou sistem electoral, ceea ce generează, vă asigur, nu foarte multe motive de felicitat. În primul rând, cum vor participa transnistrenii potrivit noului sistem electoral: ca cetățeni ai RM, cărora li se vor deschide, ca și acum, secții de vot pe teritoriul controlat, și se va chema că avem o circumscripție electorală transnistreană; ori poate întreaga regiune a raioanelor de est va fi calificată ca o circumscripție a Republicii Moldova, dar în care vor putea fac campanie numai Dodon și Plahotniuc?... Putem oare să asigurăm efectiv ori să garantăm cu suficientă rezistență participarea cetățenilor RM la alegeri în localitățile în care aceștia sunt arondați în regiune? Mă tem că răspunsul îl cunoaște oricine. Avem noi, oare, posibilitatea de a deschide candidaților, la viitoarele alegeri din 2018, drumul blocat astăzi în regiune de pacificatori ruși și de zeci și sute de autorități ilegale, finanțate de Federația Rusă? Vor putea ei face campanie electorală în mod liber, neîngrădit, după cum scrie în actualul Cod Electoral? După părerea mea, este o fantezie, iar șmecheria este să ne facă să credem că introducerea unui  sistem electoral uninominal poate rezolva în mod miraculos alte probleme. Este clar că în frontierele status-quo-ului actual, administrația separatistă va scoate în regiune atâta abur electoral, cât să favorizeze proiectele pro-Kremlin, în viitoarele alegeri, ceea ce am putut deja urmări parțial cu prilejul scrutinului prezidențial din octombrie-noiembrie 2016, scrutin în care alegătorii transnistreni au participat în mod organizat, au comis fraude și au admis infracțiuni electorale, administrate neuniform de CEC.

— Dar cum credeți că va rămâne cu cetățenii din Găgăuzia, pentru că ei demult insistă să fie reprezentați în Parlamentul de la Chișinău?

— Este adevărat. Spuneam că una dintre carențele actualului sistem proporțional-majoritar este dominația partidelor politice din capitala Chișinău și slaba reprezentare a populației din anumite regiuni. În contextul inițiativei PD, s-ar putea ca Găgăuzia să dorească să fie tratată drept o circumscripție electorală și atunci - să primească un fel de reprezentare automată de natură etnică, ceea ce ar accentua – nu ar rezolva – faliile existente de izolare națională a UTAG de restul țării, care generează în mod evident „cantonizare” etnică, nu integrare civică și solidaritate pe plan național. Este această direcție bună pentru Republica Moldova? Cu siguranță, nu! Vorbesc autorii proiectului despre efectele „perverse” pe care le poate genera pachetul lor de inițiative? Nu am auzit. Probabil că unii lideri găgăuzi vor aplauda efectul de „seră” al proiectului de modificare a Codului Electoral, propus de PD, adică de Plahotniuc; dar acest lucru nu poate servi decât adâncirii diferențelor între anumite zone populate de minorități. Aici apare o altă problemă. 

— Despre caracterul politic al acestei inițiative. Toată lumea care s-a pronunţat pe marginea acestui subiect pare să fie împotrivă: şi președintele Dodon, și PSRM, și PLDM, și PL, și PAS, și PPDA... În același timp, formulările la care a recurs Vlad Plahotniuc au transmis un mesaj foarte clar: că el vrea acest lucru și își asumă inițiativa în totalitate. Ce credeți că va urma?

— Eu nu văd nimic condamnabil atunci când anumiți politicieni își asumă de la început până la capăt anumite inițiative. Asta demonstrează curaj, caracter, uneori pe bună dreptate. Alta e problema: eu nu văd un teren favorabil în care să existe un posibil consens politic asupra utilității noului sistem, iar riscurile sunt la fel la mari ca și beneficiile asupra cărora stăruia în acest moment „mințile celor din PD”. Noi avem, astăzi, o majoritate cu geometrie variabilă în Parlamentul RM. Majoritatea fluctuează ca și valurile din mare, ca urmare a faptului că transfugii care s-au desprins din partidele lor de bază se declară de partea unor proiecte de lege în funcție de beneficiile pe care le colectează și de miza jocului, care nu este adeseori suficient de vizibilă. PD nu are o majoritate stabilă, și nici suficient de legitimă pentru a propune și insista pe o modificare revoluționară a Codului Electoral. Ce ar trebui să urmeze? Eu cred că ar trebui să urmeze un dialog credibil între societatea civilă și actorii implicați, inclusiv partidele de opoziție sau partidele extra-parlamentare, dialog ce ar trebui să analizeze, cu multă rigoare și răspundere, riscurile și avantajele sistemului propus de PD și în ce măsură acest model pe care-l dăruiește vicepreședintele Internaționalei Socialiste, Vlad Plahotniuc, poate fi mai bun decât ceea ce avem în prezent. Un fel de principiu Pareto aplicat realităților electorale, adică: beneficiile sale generale nu înrăutăţesc șansele celor afectați de ele, mai mult decât le îmbunătățește. 

— După cum spuneam, și câțiva exponenți ai PL s-au pronunţat împotriva acestei inițiative. Ce credeți că-i este mai „drag” PD-lui: proiectul privind modificarea Codului Electoral sau relația cu PL?

— Nu pot comenta iubirile târzii ale PD față de PL: ambele partide sunt deosebit de ingenioase în a-și face lor înşile rău. Totul depinde de tactica ce va fi aplicată de liderii acestora cu scopul de a supraviețui în următoarele 18 luni, până la alegerile parlamentare din 2018. De fapt, subiectul ridicat de interviul dvs. depinde mai puțin de stilul de joc al PL şi mai mult de poziții principiale, care pot îngloda și mai mult succesiunea democratică în RM – un subiect la care ar trebui să fim mai vigilenți decât am fost anterior. Pe lângă PL, vor conta și reacțiile altor partide extra-parlamentare, unele dintre ele în ascensiune, altele în stagnare. Mă refer la PAS, la PPDA, la alte grupuri politice extra-parlamentare, ale căror lideri au fost ținuți departe de alegeri, cum ar fi Renato Usatîi. Fiecare dintre aceste partide trebuie să se angajeze în această discuție și argumentele raționale să prevaleze. Însă atâta vreme cât argumentele sunt băgate cu forța, nu cred că va ieși nimic bun din acest experiment electoral.