Tulburare majoră în cursul săptămânii printre cei implicați cândva în desemnarea candidatului dreptei pro-europene de opoziție la alegerile prezidențiale. Motiv să analizăm, din păcate, nu șanse și perspective, ci unde a ajuns sau dacă mai există ori a dispărut definitiv proiectul candidatului unic. Candidat – trebuie adăugat numaidecât – cu șanse maxime de a ajunge în turul doi şi, în funcție de personalitate şi carismă, cu șanse credibile de a deveni președinte.

Pentru a-l desemna, însă, mai importantă ar fi fost analiza calitativă a șanselor celor numiţi de partidele politice în cauză și nu banala lor evaluare cantitativă prin sondaje agreate. Asta deoarece șansa de a atrage votanți noi în cel de-al doilea tur, de a atrage cât mai multe susțineri din partea votanților puterii pro-europene și, nu în ultimul rând, de a evita compromisurile infamante e condiţia necesară victoriei în scrutinul prezidențial. Iar aceste studii se pot regăsi la nivel calitativ în cercetarea sociologică, nu într-un studiu, repet, cantitativ, de tip sondaj de opinie. Din fericire, evaluarea mea acum este că ambele studii vor desemna același candidat – cel preferat de PLDM.

Mai întâi, proiectul a plecat la drum cu 4 partide: PLDM, PPEM, PAS, PDA. Doar că, din capul locului, Iurie Leancă a încercat fie să fure startul, fie să considere că e mai special, trimițând adjuncți, în locul său, la reuniunile respective; pentru ca, ulterior, când a considerat că nu mai are nicio șansă, să treacă în formula „între tabere”: nici în car, nici în căruță; și la putere, și în opoziție, trădând, de fapt, proiectul. Nu a semnat nimic, a lipsit de la întâlniri (plecând în patru deplasări peste hotare), așa că beneficiază de aparența unor motivații și scuze la acuzația – evidentă – de trădare. Apoi, Leancă a glisat spre excepționalism, a încercat să se dea recunoscut internaţional, dându-ne şi o poză cu doamna Merkel. Frecție la picior de lemn, în fața unui electorat mult prea absorbit de problemele sale reale, ca să fie atent la semnificații atât de subtile, practic imperceptibile, și pe care pozele de arhivă personală, care nu garantează nimic şi nici nu comunică, în fond, nimic, l-au lăsat rece.

Mă voi opri totuşi aici, din colegialitate. Îl cunosc pe cel care-i face campanie, mi-e foarte bun prieten și, din curtoazie profesională, îl voi ignora total în această campanie pe Leancă, pentru că e un personaj marginal în această cursă, care nu merită atenție. Putea să ajute mai mult proiectul candidatului unic, dacă nu se uita așa de mult în oglindă, spunându-și, narcisiac: „Măi, ce mândru mi-s!”...

Apoi jocul s-a rezumat la cei trei, PLDM (fără candidat direct), PAS și PPDA. Cele trei partide, cu șansele deja alterate ale proiectului candidatului unic al dreptei, după dispariția PPEM din ecuație, au semnat o declarație comună (nu nu acord!), care presupune retragerea unuia dintre cei doi candidați din cursă, la începutul campaniei. Am spus deja că actul intervine prea târziu, când ambele nume se vor afla pe buletinul de vot şi faptul va duce la risipirea zestrei şi aşa reduse a acestor voturi.

În acest punct a intervenit ruptura, practic evidentă, chiar dacă nepronunțată: după publicarea pozei lui Iurie Leancă lângă cancelarul Angela Merkel, cu presupusa susținere directă ce rezultă din comunicatul PPEM, Viorel Cibotaru a ținut să compenseze situația, subliind faptul că PLDM este membru al familiei populare europene, nu partidul cu numele de Partid Popular European din Moldova al lui Leancă, așa încât a aranjat o întâlnire cu Joseph Daul, președintele PPE, care să marcheze explicit susinerea pentru candidatul unic. Însă din cei doi candidați posibili, Ciobotaru a introdus-o doar pe Maia Sandu, plasată a doua în toate sondajele de până acum, dar „agreată de majoritatea membrilor PLDM”. Totuși, și Viorel Cibotaru, președintele PLDM, și Maia Sandu au reafirmat că rămân fermi pe poziția angajată de declarația comună: cea a stabilirii candidatului unic pe baza sondajelor de până la 1 octombrie.

Andrei Năstase a marcat, și el, un pas în lateral. Aflat pe poziția a treia în sondaje (neagreate pentru departajare) și fără a beneficia de tratamentul prezentării la președintele PPE, liderul PDA a lăsat să se înțeleagă o posibilă ieșire din joc. El pare să nu mai accepte înțelegerea retragerii din cursă în funcție de rezultatul sondajelor. Năstase a început să împingă înainte o formula fatidică și fără conținut relativ la „interesului național” ca motivație supremă, dincolo de ce spune sondajele de opinie, pentru lansarea propriei candidaturi. Rezultatul? Șanse și mai mici ale candidatului dreptei de a intra în turul doi, plus posibilitatea unei confruntări acute pentru același electorat și, implicit, creșterea semnificației sprijinului PLDM pentru Maia Sandu. Fapt ce pare să determine clar decizia pentru viitorul candidat la președinție al dreptei de opoziție unită; dacă vom avea un asemenea candidat.

Sperăm ca susținerea să vină și să fie reală pentru proiect și pentru viitorul candidat unic. Adică PDA să o susțină explicit și clar pe Maia Sandu, să facă și campanie pentru ea, dacă e candidatul unic, pentru a-i crește șansele de câștig. Oricum, varianta ieșirii din proiect îi subminează șansele lui Andrei Năstase, care va pleca, astfel, nerespectând declarația și lăsând în urmă un electorat ce spera la o șansă mai bună şi care va migra, în cele din urmă, spre Maia Sandu. Deci, dincolo de înțelegerile existente ale lui Andrei Năstase, candidatura îl îngroapă și-l scoate din politică, cu un noian de acuzatii de non-parolism și de vinovăție pentru ratarea sansei candidatului unic, ba chiar și cu blamul – pe care îl va împăţit cu Iurie Leancă – al ratării proiectului de a avea un candidat al dreptei pro-europene drept președinte. Sper însă să nu se ajungă până aici.

Cât despre posibilitățile intrării în turul al doilea și despre șansele celui de-al doilea candidat pro-rus înscris în cursă, e prea devreme să vorbim despre posibilitatea a două candidaturi pro-ruse în turul doi. Nu am văzut încă sondaje corecte, validate de CEC, dar observăm, totuşi, absența alergăturii prin țară a lui Renato Usatâi, alteori extrem de activ, alături de Ciubașenco, pentru necesarul transfer de imagine. În rest, vulnerabilitățile strategice vizează un număr mare de actori, loviturile de campanie nu s-au dat încă, nu au apărut nici dezvăluirile nimicitoare. Cert este că cei în cauză riscă să iasă din politică înainte chiar de a intra în mod serios, dacă nu vor performa la 30 octombrie. Și prevăd că mulți finanțatori și partide vor pune lacătul la ușă după acea dată, fără ca acele partide – lansate ca speranțe, să nu uităm – să mai ajungă a prinde şi alegerile generale...