Legănându-se de pe un picior pe altul, Vasea a împins ușa cu capul și s-a trezit în casa lui Ion și a Mariei Păduraru, cufundată în întuneric, și a început să avanseze, orbecăind prin întuneric și izbindu-se cu umerii când de un perete, când de altul.

Dacă cineva l-ar fi întrebat în acele clipe da ce naiba cauți tu într-o casă străină, la niște oameni cu care nici măcar nu ești rudă, la ora două noaptea, flăcăul ar fi ridicat neputincios din umeri, pentru că nu ar fi știut ce să spună. De ce a intrat anume la ei și nu în altă parte? De ce nu a dat buzna la Ili Curmei sau la Vichea Cozari, dar anume la Maria și la Ion? Pentru că așa i-a plesnit prin bibilică? Nu neapărat.

Lui Vasea toată seara i-au curs mucii la discoteca de la club, unde s-a făcut tufă. Pe la vreun sfert două, paznicul l-a îmbrâncit afară și a încuiat ușa și, vrând-nevrând, Vasea s-a îndreptat spre casă, împleticndu-și picioarele. În dreptul casei Mariei și a lui Ion Păduraru însă i s-a făcut o foame de lup, o foame insuportabilă, că nu mai putea nici să meargă. Pentru că el locuia tocmai în coada iazului, s-a gândit să intre un pic la Ion și la Maria, să pună ceva în gură, după care să-și vadă mai departe de drum. Foamea, anume foamea l-a și făcut să se fofileze la două noaptea în casa lui Ion și a Mariei. S-a gândit anume așa: intru, îmbuc ceva și-mi văd mai departe de drum. Ideea nu era rea în sine, numai că nu prea reușea să găsească ușa spre bucătărie, dar nici nu voia să aprindă lumina ca să nu-I trezească din somn pe stăpânii casei, care poate nu l-ar fi înțeles cum trebuie. Totuși nu avea încotro și a izbit cu pumnul în comutator și o lumină puternică l-a plesnit în ochi. Nici vorbă, nu s-a trezit nimeni, dar el nu o putea suporta și  a stins-o. Oricum, a reușit să vadă unde era bucătăria și s-a îndreptat încolo. Un motan I s-a încurcat printre picioare, chiar în timp ce răscolea în blidele de pe masă, și l-a pocnit cu  gheata în burtă și miorlăind motanul a țâșnit în bezna de afară, de unde a venit flăcăul. Vasea s-a împiedicat de un scaun, și a căzut cu capul în perete, drept în comutator și lumina s-a aprins.

-Elena, tu ești?

Vasea a încremenit cu lingura în mână și, cât ai plescăi din buze, a stins becul.

Prin întuneric, Vasea a început să mănânce ciorbă, direct din oală. Ce bună mai era. Mamă-mamă! Dacă ar mai fi fost și niște roșii murate, s-a gândit Vasea, și a început să pipăie cu mâinile pe masă și a dibuit un borcan. L-a dus la gură. Să vezi și să nu crezi. Era cu roșii murate.

-Ion, Ion, ia trezește-te și vezi ce face atâta Elena în bucătărie?

-Elena, ce faci tu atâta în bucătărie?

Temându-se să nu dea Ion peste el, a ușchit-o în camera din stânga, unde dormea Elena și s-a așezat pe marginea patului ei, până tatăl fetei a ieșit afară. Atunci a tăiat-o și el în curte.

Sătul, acum parcă nu I se părea chiar așa de lung drumul până acasă. Șontâc-șontâc, a cârnit-o pe podul de la Nicuriuc.

-Mamă, mamă, da ce a căutat în camera mea Vasea?

-Care Vasea?

-Vasea Popa!

-Vasea Popa a fost la noi?

-Deci nu tu ai fost în bucătărie, dar Vasea Popa?

- Vasea Popa ne-a lăsat fără borș, și fără murături.

-Mamă, eu m-am trezit și l-am văzut stand pe marginea patului și privindu-mă. Mă mângâia pe mână. Dacă nu ai fi strigat matale, oare nu s-ar fi dat la mine?

-Poate a vrut să ne ucidă?

-Ia vedeți, nu ne-a furat ceva din casă. Banii, banii sunt?

-Ilenei aseară i-au furat șapte gâște. Iar lui Colea toată carnea din frigider. Gâștele sunt la loc? Ia vedeți?

-Hai să-l prindem!

Ion, Maria, Elena au ieșit în drum, dar nu au auzit niciun zgomot de pași. Ulița era învăluită de beznă și părea pustie. S-au întors în casă și s-au culcat, iar a doua zi dimineață au telefonat la poliție.

Dar nimeni de la poliția din Ungheni n-a venit să investigheze cazul.

-Ăștia o să vină doar după ce o să ne ucidă într-o bună zi. Sau o să ne dea foc la casă, mi-a spus Maria când am ajuns la ei.

A mai telefonat o dată la poliție și aceștia au rugat-o să aibă răbdare că sectoristul e pe drum. Așteptându-l să apară, am rugat-o pe Maria să-mi povestească încă o dată detaliat totul.

La poartă a oprit o căruță. Harabagiul a mers cu Ion în spatele casei. Când să plece însă,  nu- și-a găsit calul înhămat la căruță. Nu era nicăieri. A dispărut. Cineva l-a deshămat și i-a dat drumul și Ion și Tudor au mers să-l caute prn sat.

S-a lăsat seară și Maria m-a rugat să rămân la ei peste noapte, pentru că îi era frică.  Ne-am culcat și Maria a tresărit de câteva ori. I se părea că aude pași în bucătărie. Chicineta însă era pustie. Iar ne-am culcat și ne-a trezit Elena care auzea voci în curte.

Am dat roată casei, dar ograda și grădina erau pustii.

Am adormit abia spre dimineață. Ne-a trezit o vecină de-a sorei mele ca să ne spună că te miri cine l-a zvântat în bătăi pe Colea Michicin și l-a lăsat fără simțiri în tindă.

Cred că acum poliția o să vină, a conchis Maria. Ei vin numai când ți se întâmplă ceva nasol de tot.

Colea Michicin locuia peste drum de sora mea.